FOC1
,
focuri, s.n.
I.1. Ardere
violentă cu flacără și cu dezvoltare de
căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamații sau imprecații, adesea
glumeț sau fam.)
Se făcu frumoasă, arz-o focul. ♢
Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flăcări colorate. ♢ Expr.
A lua foc = a se
aprinde.
A pune pe cineva pe foc = a
cere cuiva ceva cu prea
mare stăruință; a insista prea
mult ca cineva să acționeze într-un anumit
sens.
A se arunca (sau
a intra)
în foc (
pentru cineva sau ceva) = a-și expune
viața (
pentru cineva sau ceva).
A lua focul cu mâna altuia sau
a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o
acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând
munca pe seama altuia.
A(-și) pune sau
a(-și) băga mâna în foc (
pentru cineva) = a garanta
pentru faptele,
pentru cinstea cuiva.
A lua (sau
a prinde)
foc cu gura sau
a mânca foc (
pentru cineva) = a
face tot posibilul, a fi
gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a
apăra cu tărie pe cineva.
Harnic (sau
iute, etc.)
(de mănâncă) foc = foarte
harnic (sau
iute, etc.)
A se face (sau
a se mânia, a se supăra)
foc (
și pară) = a se înfuria, a turba de
mânie. ♢ (
Ajută la formarea superlativului
absolut, ținând locul lui „ foarte ”)
Jucării frumoase foc. ♢ Expr.
De mama focului = strașnic,
grozav. ♦ Arderea din vatră, cuptor, sobă, etc., făcută prin degajare de
căldură. ♦ Fig.
Lumină roșiatică, asemănătoare cu flăcările. ♦ Fig.
Strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal
prețios, etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampă).
2. Incendiu. ♢ Expr.
A trece (o țară, un oraș, etc.)
prin foc și sabie = a incendia, a
distruge cu
forța armată.
3. Împușcătură; p.
ext. salvă, tir. ♢
Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă.
Foc! = comandă militară
pentru începerea unei trageri. ♢ Expr.
A deschide focul = a
începe să tragă cu arma.
A fi (sau a
sta)
între două focuri = a fi încolțit din două părți. ♦ Fig.
Luptă,
război.
4. Lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigația pe apă.
II. Fig.
1. Entuziasm,
avânt, înflăcărare. ♢ Loc. adj. (
Plin)
de foc = înfocat, înflăcărat,
aprins. ♢ Loc. adv.
Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu
aprindere. ♢ Expr. (
Urmat de un genitiv)
În focul... = în momentele de
mare intensitate, în faza culminantă a unei acțiuni.
2. Agilitate, vioiciune,
neastâmpăr.
3. Durere, chin, jale,
necaz. ♢ Expr.
A-și vărsa focul = a se
destăinui, a-și
descărca sufletul, a-și
spune durerea; a-și
descărca nervii, a se
răcori.
A-și scoate un foc de la inimă =
a) a se răzbuna pe cineva;
b) a scăpa de o suferință. ♦
Nenorocire, pacoste, urgie. ♢ Expr. (Fam.)
N-o fi foc = nu e nici o
nenorocire. – Lat.
focus.