VAL1
,
valuri, s.n.
I. 1. Masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei
mări, a unui fluviu etc., formând
creste și adâncituri; talaz. ♢ Loc. adv.
Val-vârtej = în
mare grabă, foarte
repede; vijelios.
În valuri sau
valuri-valuri =
a) unul după altul,
succesiv;
b) din
plin, cu grămada. ♢ Expr.
Valurile vieții (sau
lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în
viață; vicisitudinile vieții.
Valurile tinereții =
inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere.
Valul (sau
valurile)
vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei).
2. P. anal. Ceea ce se
mișcă, vine în cantitate
mare sau se năpustește ca niște valuri (
I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și
mișcare) cu un val.
3. Fig. (Înv. și pop.) Încercare grea;
neplăcere,
necaz.
II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ♢
Val de tei = sul făcut din șuvițe
lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de
legat.
2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit.
3. (Reg.) Tăvălug.
4. (Pop.) Sul
mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână.
5. (În sintagma)
Valul ștreangului = lațul cu care se
prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței. – Din sl.
valŭ.