șáse
num. –
1. Numărul de după
cinci. –
2. (Arg.)
Atenție, ai
grijă! – Var. Mold.
șese. Mr.
șase, megl.
șasi, istr.
șǫse. Lat.
sex (Tiktin,
ZRPh., XII, 456; Pușcariu 1529; REW 7885;
Pascu,
Arhiva, XV, 447), cf. it.
sei (v.
mil.
sexe), prov.
sieis, fr.
six, cat.
sis, sp.,
port.
seis. Fonetismul este
greu de
explicat.
E final se
consideră de
obicei analogic, ca în
cinque, septem;
dar există și
posibilitatea unui
e epentetic,
comun în gr. din Italia de
Sud (cf. Kapsmann,
Byz. Z., XLVI). În
compunere,
șase se
reduce de
obicei la
șai- (
șaisprezece, șaizeci, în
loc de
șasesprezece, sașezeci, care nu se
folosesc). Acest
rezultat a
fost considerat identic cu cel din it. (Tiktin), sau
produs prin
analogie cu
doisprezece, treisprezece (Pușcariu), sau ca
rezultat normal a lui
sex (
Pascu). Pare mai
curînd efectul unei disimilări:
șesesprezece › *
șaesprezece,
datorat repeziciunii cu care se
numără, ca în
patrusprezece ‹
paisprezece (unde
disimilarea se
produce între tr și
pr, cf.
patruzeci, care nu are
formă abreviată), ca și in
limbajul familiar din Munt.,
treispece, paispce, cinspce etc. În
fine,
uzul argotic este
greu de
explicat,
dar cf. fr.
vingt-deux „
atenție la” și
rom.
zexe „ei,
ași!” din germ.
sechs „șase”.
Pentru această der. cf.
Iordan,
BL, VI, 170 (după Vasiliu, de la
șest, v.
aici). – Der.
șesime, s.f. (a
șasea parte).