sgribulí (-lésc, -ít),
vb. refl. – A se strînge, a se
ghemui, a se
încovriga de
frig sau de
teamă. – Var.
zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. – Mr.
gribuire „a se
încovoia”.
Creație expresivă (Meyer-Lübke,
Zrph., 1923, 228). S-a mai
explicat prin sb.
škrebatati „a
plesni” (Cihac, II, 343), prin slov.
zgrbiti „a se
încreți” (Tiktin), prin slov.
zgrbljen „
încrețit”, rut.
dryguliti „a
tremura” (Densusianu,
GS, I, 164), prin bg.
skribicam (Conev 95), prin mag.
görbűlni (Giuglea,
Dacor., III, 625), germ.
med.
griuwel „
frică” (Giuglea,
Dacor., III, 380). – Der.
sgribulici, s.m. (
varietate de
țînțar, Chironomus leucopogon),
numit așa pentru că
tremură pe
picioare;
sgriboi, s.m. (
pește, Acerina cernua),
datorită mobilității aripioarei sale dorsale;
sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se
pipernici), a
cărui der. nu pare
clară.