sbeg (zbéguri),
s.n. –
Joacă,
săritură. – Var.
zbeg, și der. Sb.
zbjeg „
alergare”, din sl.
begŭ (Cihac, II, 326; Tiktin), cf. cr., slov.
sbeg, pol.
zbieg. – Der.
sbe(n)gui, vb. ( a
juca, a
sări);
sbigui (var.
sbihui, sghihui, sbrehui), vb. (Mold., a
sări, a
zburda);
sbe(n)guială, s.f. (hîrjoană,
joacă);
sbughi, vb. (a o
șterge, a o
tuli).
Pentru tratamentul acestor der.,
evident expresiv, cf. der. lui
smîc, sbanț, și
sbilț.