záhăr (-ruri),
s.n. –
Specie de
zaharoză de
culoare albă cristalizată. – Var. Mold.
zahar, Trans.
zăhar. Mr.
záhare. Ngr. ζάχαρι (Murnu 60; Densusianu,
Rom., XXXIII, 288), din gr. σάϰχαρον ‹ ind.
sakkhara,
arab.
as-sukkar (Cihac, II, 712), sl.
zacharŭ (cf. Vasmer,
Gr., 148) și în toate
idiomurile europene. – Der.
zăhărică (var.
zaharică), s.f. (
plante, Myricaria
germanica,
Lycium vulgare);
zăhăret, s.n. (
dulciuri,
bomboane);
zaharica, s.f. (
dulce,
bomboană,
dulceață), din ngr. ζαχαριϰὰ (Gáldi 256);
zaharisi (var.
zăhări, zăhăra), vb. (a
îndulci, a
glasa; refl., a se
cristaliza zahărul dintr-o
marmeladă sau dintr-un
lichior; a se
ramoli), din ngr. ζαχαρώνω,
viitor ζαχαρόσω (Tiktin;
Candrea) sau ζαχαριάζω (Gáldi 265);
zaharniță, s.f. (
vas în care se ține
zahărul);
zăhăros, adj. (bogatîn
zahăr, cu
zahăr);
zaharină (var.
saharină), s.f., din fr.
saccharine;
zaharoză (var.
saharoză), s.f., din fr.
saccharosa.