definiția voluntare definiție dex

voluntare

găsește rime pentru voluntare
Cuvinte apropiate: voluntar

VOLUNTÁR, -Ă

, voluntari, -e, adj., s.m. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S.m. Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s.m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia voluntare

VOLUNTÁR

adj. 1. v. benevol. 2. v. autoritar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia voluntare

Voluntar

≠ involuntar, neintenționat, nevoluntar
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia voluntare

voluntár

adj. m., s. m., pl. voluntári; f. sg. voluntáră, pl. voluntáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia voluntare

VOLUNTÁR1 ~ă (~i, ~e)

1)(despre persoane) Care acționează de bună voie, din proprie inițiativă. 2) Care își impune voința; autoritar. 3) (despre acțiuni) Care se face fără constrângere. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontarie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia voluntare

VOLUNTÁR2 ~i

m. 1) Persoană care cere singură să facă serviciul militar, fără a avea această obligație. 2) Persoană care se oferă să facă ceva dezinteresat. /<lat. voluntarius, fr. volontiare, it. volontaire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia voluntare

VOLUNTÁR, -Ă

adj. 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimțit. 2. Care caută să-și impună mereu voința; cu voință (fermă); încăpațânat, îndărătnic. // s.m. Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorință, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< lat. voluntarius, cf. fr. volontaire, it. volontario].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia voluntare

VOLUNTÁR, -Ă

I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimțit. 2. care exprimă, denotă voință. ♢ care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia voluntare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar