Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția voinicele definiție dex
voinicele
găsește rime pentru
voinicele
Cuvinte apropiate:
voinicel
chíca-voinícului
(
bot
.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia voinicele
CRUCEA-VOINÍCULUI
s. v.
pojarniță
,
popilnic
,
rostopască
,
sunătoare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
crúcea-voinícului
(
bot
.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia voinicele
FRUNZA-VOINÍCULUI
s. v.
brâncuță
,
usturoiță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
Prâslea-cel-Voiníc
s. pr. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia voinicele
SÂNGELE-VOINÍCULUI
s. v.
oreșniță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
sângele-voinícului
(
bot
) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia voinicele
SCAIUL-VOINÍCULUI
s. v.
scăiuș
,
varga
-
ciobanului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
VOINÍC, -Ă
,
voinici
, -ce
s.m., adj.
I.
S.m.
1.
Tânăr
bine
făcut
,
chipeș
,
curajos
,
viteaz
,
îndrăzneț
. ♢
Voinic
de
codru
sau
voinicul
codrului
=
haiduc
.
2.
Flăcău
,
fecior
.
3.
(Înv.)
Soldat
,
ostaș
.
II.
Adj. (
Despre
oameni
)
Bine
făcut
,
robust
,
viguros
,
vânjos
. – Din bg., scr.
vojnic
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voinicele
VOINÍC
s. v.
erou
,
fecior
,
flăcău
,
militar
,
ostaș
,
oștean
,
soldat
,
tânăr
,
viteaz
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
VOINÍC
adj. v.
brav
,
curajos
,
cutezător
,
dârz
,
inimos
,
îndrăzneț
,
neînfricat
,
semeț
,
viteaz
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
VOINÍC
adj.
1.
v.
robust
.
2.
v.
voluminos
.
3.
v.
corpolent
.
4.
legat
,
robust
,
solid
,
viguros
,
vânjos
,
zdravăn
.
(Un
trup
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
Voinic
≠
becisnic
,
debil
,
molatic
,
slab
,
slăbănog
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia voinicele
voiníc
s. m., adj. m., pl.
voiníci
;
f. sg.
voinícă
,
g.-d.
art
.
voinícei
,
pl.
voiníce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia voinicele
VOINÍ//C ~că (~ci, ~ce)
și
substantival
Care are o
mare
putere
fizică
;
puternic
. /<sl.
vojniku
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia voinicele
voiníc (-cI),
s.m. –
1.
(Înv.)
Ostaș
,
soldat
. –
2.
Tînăr
,
băiat
. –
3.
Viteaz
. –
4.
(Adj.)
Tare
,
robust
. – Var. înv.
vonic.
Sl.
vojnikŭ
(Tiktin) sau mai
bine
din bg., sb., slov.
vojnik
, din
cauza
accentului
, la
fel
ca și tc.
voiniklar
„
ienicer
” (cf. F. Algoratti,
Viaggio
di
Terra
Santa
,
Novara
, 1596, p. 259). Din
același
motiv
nu pare
probabilă
der. din sl.
vojinŭ
, cu suf.
nic
(Pușcariu,
Dacor.,
VII
, 466);
rezultatul
trebuia
să fie
vóinic
,
ca
răzbóinic
,
stráșnic
,
tráinic
etc. – Der.
voinicame,
s.f. (înv.,
armată
,
trupă
);
voinici
,
vb. (a se
război
; a
duce
viață
de
soldat
sau de
bandit
; refl., a
face
pe
grozavul
);
voinicesc
,
adj. (înv.,
războinic
;
curajos
,
viteaz
, hotărît;
robust
,
viguros
);
voinicește
,
adv. (
vitejește
, cu
bărbăție
, hotărît);
voinicie
,
s.f. (înv.,
soldățime
; înv.,
banditism
;
curaj
, îndrăneală);
voinicos
,
adj. (
brav
,
îndrăzneț
,
întreprinzător
;
lăudăros
;
încrezut
,
fanfaron
);
voinicică
,
s.f. (
specie
de
creson
,
Sisymbrium
Loesellii). – Sl.
voiničĭskŭ
„
militar
” (Miklosich,
Lexicon
,
71)
trebuie
să fie
reproducerea
rom
.
voinicesc
.
Cf.
voină
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia voinicele
VOINICÉL
,
voinicei
, s.m.
I.
(
Adesea
adjectival
)
Diminutiv
al lui
voinic
;
voinicaș
.
II.
(
Bot
.)
1.
Crucea
-
voinicului
.
2.
Varga
-
ciobanului
. –
Voinic
+ suf.
-el
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voinicele
VOINICÉL
s. v.
varga
-
ciobanului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
voinicél
s. m., pl.
voinicéi
,
art
.
voinicéii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia voinicele
VOINICÍCĂ
,
voinicele
, s.f.
1.
Plantă
erbacee
din
familia
cruciferelor
, cu
tulpină
și
frunze
păroase
și cu
flori
galbene
așezate
în
ciorchini
la
vârful
tulpinii
(
Sisymbrium
loeselii
).
2.
Usturoiță
. –
Voinic
+ suf.
-ică
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voinicele
VOINICÍCĂ
s. v.
usturoiță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia voinicele
voinicícă
s. f., g.-d.
art
.
voinicélei
;
pl.
voinicéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia voinicele
VOINICÍCĂ voinicéle
f.
Plantă
erbacee
cu
miros
caractersitic (de
usturoi
),
având
tulpină
erectă
,
păroasă
la
bază
,
frunze
triunghiulare
,
folosită
în
scopuri
alimentare
și
medicinale
;
usturoiță
. /v
oinic
+ suf.
~ică
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia voinicele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK