Definitia vinuri definitie DEX Online, dictionar roman

s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, priboi, sulițică.

, vinuri, s.n. Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau, p. gener. prin fermentarea mustului altor fructe. – Din lat. vinum.

s. n., (sorturi) pl. vínuri

n. 1) Băutură alcoolică, obținută prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe). ~ vechi. ~ sec. 2) la pl. Varietăți de astfel de băutură. /<lat. vinum

s.n. – Băutură alcoolică obținută din fermentarea mustului. – Mr. vin, megl. vin, istr. vir. Lat. vῑnum (Pușcariu 1886; REW 9356); cf. it., sp. vino, prov., cat. vi, fr. vin, port. vinho. – Der. vinărici, s.m. (podgorean, viticultor; s.n., impozit pe vin); vinăricer, s.m. (cel care strîngea impozitul pe vin); vinărit, s.n. (impozit pe vin); vinărie, s.f. (bodegă); vinariță, s.f. (plantă, Asperula odorata); vinaț, s.n. (vin), probabil din lat. vῑnācĕus (REW 9337); vinicer (var. vinițel), s.n. (septembrie), probabil der. interior (după Tiktin și Candrea, din sl. vinicije „vie”); vinimeriu, s.m. (septembrie), cuvînt rar, pe care Bogrea, Dacor., III, 739, îl deriva din lat. vindĕmĭārius; vinos, adj. (ca vinul); vinars, s.n. (Trans., țuică), comp. ca germ. Branntwein; vinărsar, s.m. (producător de țuică); vinărsărie, s.f. (distilerie sau prăvălie de țuică). – Din rom. provine bg. vinerič (Capidan, Raporturile, 224).

boliță, boharcă, bolearcă, buleoarcă, căpșunică, ceai, corăbioară, flanelă, mol, molan, molete, șpriț, șprițache, șprițan, șprițeanu, șprițescu, șprițuleanu, tulburel, vinuleanu.

definiția vinuri definiție dex