Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția vantura definiție dex
vantura
găsește rime pentru
vantura
Cuvinte apropiate:
antura
,
dantura
,
dantură
,
rântura
,
vanitură
,
vantură
,
vantură
,
vâltura
,
vânătură
,
vântura
,
vânturar
,
vânturat
,
zvântura
VANTÚRĂ
,
vanturi
, s.f. (Constr.)
Grindă
la
acoperișul
unei
case
. – Cf. germ.
Wanten
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vantura
vántură (-ri),
s.f. –
Grindă
. Germ.
Wandrute,
săs
.
Wandrud
(Lacea,
Dacor.,
IV
, 785). În Trans.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia vantura
VANTÚRĂ
s.f.
(
Constr.
)
Grindă
la
acoperișul
unei
case
. [Cf. germ.
Wanten
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia vantura
VANTÚRĂ
s. f.
grindă
la
acoperișul
unei
case
. (după germ.
Want
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia vantura
VÂNTURÁ
,
vấntur
, vb. I. Tranz.
1.
A
trece
boabele
de
cereale
prin
vânturătoare
sau a
le
face
să
cadă
de la o
mică
înălțime
pentru
ca
vântul
să
împrăștie
impuritățile
ușoare
. ♦ Fig. A
împrăștia
, a
risipi
; a
spulbera
.
2.
A
vărsa
de mai
multe
ori un
lichid
dintr-un
vas
în
altul
,
pentru
a-l
răci
,
pentru
a-l
amesteca
etc.
3.
A
mișca
încoace
și
încolo
, a
agita
. ♦ Fig. A
frământa
, a
tulbura
.
4.
Fig. A da în
vileag
, a
povesti
, a
comenta
vorbe
,
fapte
etc.
5.
Fig. A
cutreiera
, a
colinda
. ♢ Compus:
vântură-
lemne
sau
vântură-
țară
s.m.
invar
. =
om
hoinar
,
aventurier
.
6.
(
Rar
;
despre
vânt
) A
sufla
, a
bate
peste
... – Lat.
ventulare
(=
ventilare
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vantura
VÂNTURÁ
vb.
1.
(AGRON.)
a
triora
. (~
semințele
cu
triorul
.)
2.
v.
împrăștia
.
3.
v.
perinda
.
4.
v.
cu-
treiera
.
5.
v.
flutura
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vantura
VÂNTURÁ
vb. v.
bate
,
sufla
,
trece
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vantura
vânturá
vb., ind. prez. 1 sg.
vântur
,
3 sg. și pl.
vântură
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vantura
A VâNTURÁ vântur
tranz.
1)
(
cereale
)
A
trece
prin
vânturătoare
. 2)
fig
. A
face
să se
împrăștie
, să se
spulbere
.
A-i ~ pe
năvălitori
.
3)
(
moarea
)
A
scoate
din
vas
și a
turna
la
loc
de
câteva
ori la
rând
; a
pritoci
. 4) A
mișca
într-o
parte
și în alta; a
agita
.
~
căciulile
în
aer
.
5)
fig. (
vorbe
,
vești
,
știri
)
A
interpreta
în
fel
și
chip
; a
comenta
în
mod
subiectiv
.
~
intrigi
. 6) A
umbla
mult
; a
bate
drumurile
. ♢
~
lumea
a
călători
mult
. /<lat.
ventulare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia vantura
VÂNTURĂ-LÚME
s. v.
aventurier
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vantura
vântură-lúme
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vantura
VÂNTURĂ-ȚÁRĂ
s. v.
aventurier
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vantura
vântură-țáră
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vantura
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK