Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția una definiție dex
una
găsește rime pentru
una
Cuvinte apropiate:
ana
,
buna
,
bună
,
dună
,
ina
,
ină
,
jună
,
lună
,
na
,
nună
,
ona
,
puna
,
rună
,
suna
,
tuna
,
ua
,
uda
,
uha
,
uină
,
ulnă
,
un
,
un
(art. nehot.),
un
,
unau
,
unda
,
undă
,
une
,
uni
(elem. de comp.),
uni
(adj.),
uni
(verb),
uns
,
unt
,
unu
,
unu
,
ura
,
ura
,
ură
,
urnă
,
usna
,
usnă
,
ușă
,
uța
,
uza
díntr-o
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
díntr-un
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
douăzéci și únu
num. m., f.
douăzéci
și úna
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
douăzéci și únulea
(
precedat
de
al
) num. m., f.
a
douăzéci
și úna
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
într-o
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
î́ntr-un
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
nici únul
pr. m., g.-d.
nici
únuia
;
pl.
nici
únii
, g.-d.
nici
února
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
NOTA UNU
baston
,
chibrit
,
toiagul
lui Moise.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia una
príntr-o
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
príntr-un
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
tot úna
adv. + adv.
(ține-o
înainte
tot una),
adv. + num. (
tot una și una
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
tot úna
adv. + adv.
(ține-o
înainte
tot una),
adv. + num. (
tot una și una
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
tot úna
adv. + adv.
(ține-o
înainte
tot una),
adv. + num. (
tot una și una
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
tot úna
adv. + adv.
(ține-o
înainte
tot una),
adv. + num. (
tot una și una
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
un
num. m. cu
valoare
de adj., g.-d.
únui;
f.
o
, g.-d.
únei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
ÚNU, ÚNA
num.
card
. (
Când
precedă
un
substantiv
are
forma
un, o
;
când
ține
locul
unui
substantiv
are
forma
unul
, una
)
1.
(
Adesea
substantivat
)
Primul
număr
din
seria
numerelor
naturale
, care
reprezintă
unitatea
și se
indică
prin
cifrele
1 și I. ♢ (În
corelație
cu „
doi
”, dă
ideea
de
aproximație
)
Vei
petrece
o
zi
sau
două
.
♢
Loc
. adj.
Tot
unul
și
unul
=
numai
oameni
sau
lucruri
de
valoare
,
deosebite
. ♢
Loc
. adv. (Fam.)
De
unul
singur
=
izolat
;
individual
;
fără
însoțitor
.
Până la
unul
= toți, în
unanimitate
. (
Sudat
; cu
formă
feminină
și
valoare
neutră
)
întruna
sau
tot
întruna
=
mereu
. ♢ Expr. (Pop.)
A
merge
una
= a
merge
alături
,
nedespărțiți
.
A fi
(sau
a
face
pe cineva)
una cu cineva
ori
cu ceva
= a fi (sau a
face
să fie) la
fel
cu
altul
; a
egaliza
, a
uniformiza
.
A o ține una
(
și
bună
) = a nu
ceda
, a fi
perseverent
, a se
încăpățâna
în
susținerea
unei
păreri
. ♢ (
Adjectival
)
Are un
an
.
(
Eliptic
,
indicând
ora
,
ziua
etc.)
Acum
e
unu
.
♢ (
Substantivat
, m.)
Scrie
un
unu
.
♦ (Cu
valoare
de num.
ord
.)
Prim
,
întâi
.
Tomul
unu
.
♦ (
Precedat
de „
câte
”,
formează
num.
distributiv
corespunzător
)
Venea
numai
câte
unul
să
mă
vadă
.
♦
Loc
. adv.
Câte
unul
-
unul
sau
unul
câte
unul
=
succesiv
, pe
rând
. ♢ (În
corelație
cu „
doi
”, dă
ideea
de
aproximație
)
Mai
trăsese
câte
-o
dușcă
-
două
de
rachiu
.
2.
(
Adjectival
)
Singur
,
unic
. ♢ (
Folosit
pentru
întărirea
pronumelui
personal
)
Eu
unul
mă
duc
să
deschid
ușa
.
3.
(
Adjectival
)
Același
,
identic
.
Suntem
la un
gând
amândoi
.
4.
(
Precedat
de o
negație
sau în
propoziții
negative
)
Nimeni
. [
Gen
.-
dat
.
unuia
,
uneia
sau (
când
are
forma
un, o
)
unui, unei
] – Lat.
unus, -a.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia una
únu
num. m., g.-d.
únuia
;
f.
úna
, g.-d.
úneia
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
ÚNU
1
m
. 1)
Număr
constând
dintr-o
unitate
. 2)
Cifra
1 sau I. 3)
Obiect
marcat
cu această
cifră
. /<lat.
unus
, ~
a
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia una
ÚNU
2
úna
num
.
card
. 1) (
când
determină
un
substantiv
,
sunt
folosite
formele
un
,
o
)
Primul
număr
care
stă
la
baza
numerotației
și
reprezintă
o
cantitate
egală
cu o
unitate
;
trei
minus
doi
. 2) (
cu
valoare
de num.
ord
.
) Care
precedă
pe al
doilea
;
întâi
. /<lat.
unus
, ~
a
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia una
ÚNUL, ÚNA,
unii
, unele
, pron. nehot.
1.
(Ține
locul
unui
substantiv
,
fără
a da o
indicație
precisă
asupra
obiectului
)
Să
cântăm
una de
jale
. *
Expr.
Asta-i
încă
una!
sau
asta
încă
-i una!
exclamație
de
mirare
(
față
de
comunicarea
unui
fapt
surprinzător
sau
neobișnuit
) sau de
nemulțumire
(în
legătură
cu o
întâmplare
neplăcută
). ♢ (În
alternanță
cu „
altul
” sau cu
sine
însuși
)
Unul
are
ureche
muzicală
,
unul
are
glas
frumos
.
♢ (În
corelație
cu „
altul
”,
exprimă
un
raport
de
reciprocitate
)
Își
luară
ziua
bună
unul
de la
altul
.
♦ Cineva;
oarecare
. ♢ (Cu
determinări
care
indică
mai
precis
sensul
substantivelor
înlocuite
)
Deveni
una din
cele
mai
frumoase
provincii
.
♢ (Cu
nuanță
peiorativă
,
folosit
de
obicei
pe
lângă
nume
de
persoană
)
Unu', Iorgu
Badea
.
♦ (În
alternanță
cu „
altul
”)
Primul
,
întâiul
.
2.
(La pl.) O
parte
din... ♦ (
Adjectival
)
Niște
,
anumiți
.
3.
(Cu
formă
feminină
și
valoare
neutră
) Ceva.
A-și pune una în
gând
. *
Expr. (
Cu
)
una cu alta
= compensându-se (
împreună
). [
Gen
.-
dat
. sg.
unuia
,
uneia
,
pl.
unora
] – Din
unu
, una.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia una
UNUL
pron.
careva
, cineva,
oarecare
,
vreunul
, (pop.)
cinevașileă
, (înv. și
reg
.)
oarecine
,
oareșicine
, (înv.)
cinevași
,
neștine
.
(~
dintre
ei a
întârziat
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia una
únul
pr. m., g.-d.
únuia
, pl.
únii
;
f. sg.
úna
, g.-d.
úneia
, pl.
únele
, g.-d. m. și f.
února
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
ÚNUL úna
(
únii
,
únele
)
pron
.
nehot
. 1)
la
sing
. Cineva. 2)
la pl
. O
parte
din. ♢
~ mai
bun
(
frumos
,
deștept
etc.
)
decât
altul
toți la
fel
de
buni
(
frumoși
,
deștepți
etc.).
~ ca ~
(
sau
~ ca
altul
)
fără
deosebire
;
deopotrivă
.
Până una-alta
între
timp
.
A da toate pe una
a
supune
întreaga
activitate
unui
singur
scop
.
A
ști
(
sau
a o ține
)
una și
bună
a
persista
într-o
opinie
. /<lat.
unus
,
una
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia una
ÚNULEA, ÚNA
num.
ord
. (
Precedat
de
art
. „al”, „a”; în
numerale
ordinale
compuse
,
indicând
unitatea
care
urmează
după
zeci
,
sute
,
mii
etc.; de
obicei
adjectival
)
A
treizeci
și una
pagină
. -
Unu
+
le
+ a.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia una
únulea
(
precedat
de
al +
num.) num. m.
(al o
sută
~), f.
úna (a o
sută
~ )
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia una
ÚNULEA úna
num
.
ord
. (
numai
în
componența
unui
numeral
compus
din
zeci
,
sute
ș
.a.m.d. și
unitate
) Care
ocupă
locul
indicat
de
numărul
unu
în
ordinea
numărării
.
Al
treizeci
și ~
.
A
treizeci
și una
. /
unu
+
le
+
a
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia una
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK