tumurlúc (-ci),
s.m. –
1. Trunchi de
lemn,
butuc. –
2. Temniță,
închisoare. – Var.
tumurlug. Tc.
tum(u)ruk „
trunchi” (Tiktin, cf. Șeineanu, II, 368). Este
dubletul lui
tumurug, s.m. (Mold.,
lemn,
par), cf. ngr. τουμπρούϰι, bg.
tumruk, sb.
tomruk; de
aici turugă, s.f. (Olt.,
ciot),
probabil în
loc de *
tumurugă (după
Candrea, din lat.
torus cu suf. -
ugă).