Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția triumf definiție dex
triumf
găsește rime pentru
triumf
Cuvinte apropiate:
triumf
,
triumfa
,
triumfa
TRIÚMF,
triumfuri
,
s.n.
1.
(În
Roma
antică
)
Celebrare
a unei
victorii
prin
intrarea
solemnă
în
oraș
a
comandantului
biruitor
, pe un
car
tras
de
patru
cai
albi
și
însoțit
de un
cortegiu
din care
făceau
parte
senatori
,
căpeteniile
armatei
și
prizonierii
făcuți
în
război
,
reprezentând
cea
mai
înaltă
onoare
acordată
învingătorului
. ♢ Expr.
A
duce
(sau
a
purta
pe
cineva)
în triumf
= a
ridica
(pe cineva) pe
sus
(purtându-l pe
brațe
sau pe un
tron
) în
cadrul
unui
cortegiu
solemn
sau
vesel
.
2.
Victorie
,
biruință
de
mare
prestigiu
;
fig.
succes
moral
,
reușită
,
izbândă
deosebită
. [Pr.:
tri
-umf
] – Din lat.
triumphus,
fr.
triomphe.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia triumf
Triumf
≠
înfrângere
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia triumf
triúmf
s. n., pl.
triúmfuri
(
sil
.
tri
-um-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia triumf
TRIÚMF ~uri
n.
1)
(în
Roma
antică
)
Onoare
acordată
unui
conducător
de
oști
care a
repurtat
o
victorie
strălucită
. ♢
Car
de ~
car
împodobit
în care
era
purtat
biruitorul
;
car
triumfal
. 2)
Victorie
strălucită
. 3)
fig.
Succes
decisiv
;
reușită
mare
. 4)
Sentiment
de
mare
satisfacție
generat
de o
mare
reușită
. [
Sil
.
tri
-umf
] /<lat.
triumphus,
fr.
triomphe
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia triumf
triúmf (-furi),
s.f. –
Victorie
în
război
,
succes
moral
,
fală
. Lat.
triumphus
(
sec
. XIX). – Der.
triumfa
,
vb., din lat.
triumphare
;
triumfal
,
adj., după fr.
triomphal
, lat.
triumphalis
;
triumfător
,
adj. (care
triumfă
);
tromf,
s.n. (triumf, în
anumite
jocuri
de
cărți
), înv., din mag.
tromf
‹ germ.
Trumpf
(Scriban).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia triumf
TRIÚMF
s.n.
1.
Celebrare
a
victoriei
în
vechea
Romă
,
constând
din
intrarea
solemnă
în
oraș
a
generalului
biruitor
,
însoțit
de
armata
sa, de
captivi
și de
prăzile
făcute
.
2.
Victorie
,
biruință
; (
fig.
)
succes
moral
,
reușită
,
izbândă
. [Pron.
tri
-umf
. / < lat.
triumphus
, cf. fr.
triomphe
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia triumf
TRIÚMF
s. n.
1.
celebrare
a
victoriei
în
Roma
antică
, din
intrarea
solemnă
în
oraș
a
generalului
biruitor
,
însoțit
de
armata
sa, de
captivi
și de
prăzile
făcute
. 2.
victorie
,
biruință
(în
război
). 3. (fig.)
succes
moral
,
reușită
,
izbândă
. (< lat.
triumphare
, fr.
triumphe
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia triumf
arc de triúmf
s. n. + prep. + s. n. (
sil
.
tri
-umf
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia triumf
arc de triúmf
s. n. + prep. + s. n. (
sil
.
tri
-umf
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia triumf
TRIUMFÁ,
triúmf,
vb. I. Intranz.
1.
A
repurta
o
victorie
strălucită
, a
birui
în
luptă
.
2.
Fig. A
reuși
, a avea un
mare
succes
; a se
impune
.
3.
A se
mândri
, a
jubila
în
urma
unei
victorii
, a unui
succes
. [Pr.:
tri
-um-
. – Prez. ind. și:
triumfez
] – Din lat.
triumphare,
fr.
triompher.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia triumf
TRIUMFÁ
vb. (livr.) a
jubila
.
(Eu
mă
necăjeam
,
iar
ea ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia triumf
triumfá
vb. (
sil
.
tri
-um-
), ind. prez. 1 sg.
triúmf,
3 sg. și pl.
triúmfă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia triumf
A TRIUMFÁ triúmf
intranz.
1) A
repurta
un triumf; a
birui
cu
succes
. 2) A
încerca
o
mare
satisfacție
în
urma
unui triumf; a se
bucura
nespus
; a
jubila
. 3)
fig.
A
intra
în
drepturi
; a fi
recunoscut
.
Adevărul
a
triumfat
.
[
Sil
.
tri
-um-
] /<lat.
triumphare
, fr.
triompher
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia triumf
TRIUMFÁ
vb. I. intr.
1.
A
birui
, a
învinge
.
2.
(
Fig.
) A
reuși
, a
ieși
învingător
.
3.
A se
mândri
cu o
izbândă
, a
jubila
. [Pron.
tri
-um-
, p.i.
triúmf
, 3,6
-
fă
. / < lat.
triumphare
, cf. fr.
triompher
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia triumf
TRIUMFÁ
vb. intr.
1. a
birui
, a
învinge
. 2. (fig.) a
reuși
, a
ieși
învingător
. 3. a se
mândri
cu o
izbândă
, a
jubila
. (< lat.
triumphare
, fr.
triompher
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia triumf
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK