definiția triumf definiție dex

triumf

găsește rime pentru triumf
Cuvinte apropiate: triumf, triumfa, triumfa

TRIÚMF,

triumfuri, s.n. 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război, reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului. ♢ Expr. A duce (sau a purta pe cineva) în triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruință de mare prestigiu; fig. succes moral, reușită, izbândă deosebită. [Pr.: tri-umf] – Din lat. triumphus, fr. triomphe.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia triumf

Triumf

≠ înfrângere
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia triumf

triúmf

s. n., pl. triúmfuri (sil. tri-um-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia triumf

TRIÚMF ~uri

n. 1) (în Roma antică) Onoare acordată unui conducător de oști care a repurtat o victorie strălucită. ♢ Car de ~ car împodobit în care era purtat biruitorul; car triumfal. 2) Victorie strălucită. 3) fig. Succes decisiv; reușită mare. 4) Sentiment de mare satisfacție generat de o mare reușită. [Sil. tri-umf] /<lat. triumphus, fr. triomphe
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia triumf

triúmf (-furi),

s.f. – Victorie în război, succes moral, fală. Lat. triumphus (sec. XIX). – Der. triumfa, vb., din lat. triumphare; triumfal, adj., după fr. triomphal, lat. triumphalis; triumfător, adj. (care triumfă); tromf, s.n. (triumf, în anumite jocuri de cărți), înv., din mag. tromf ‹ germ. Trumpf (Scriban).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia triumf

TRIÚMF

s.n. 1. Celebrare a victoriei în vechea Romă, constând din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. Victorie, biruință; (fig.) succes moral, reușită, izbândă. [Pron. tri-umf. / < lat. triumphus, cf. fr. triomphe].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia triumf

TRIÚMF

s. n. 1. celebrare a victoriei în Roma antică, din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. victorie, biruință (în război). 3. (fig.) succes moral, reușită, izbândă. (< lat. triumphare, fr. triumphe)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia triumf

arc de triúmf

s. n. + prep. + s. n. (sil. tri-umf)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia triumf

arc de triúmf

s. n. + prep. + s. n. (sil. tri-umf)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia triumf

TRIUMFÁ,

triúmf, vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. Fig. A reuși, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [Pr.: tri-um-. – Prez. ind. și: triumfez] – Din lat. triumphare, fr. triompher.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia triumf

TRIUMFÁ

vb. (livr.) a jubila. (Eu mă necăjeam, iar ea ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia triumf

triumfá

vb. (sil. tri-um-), ind. prez. 1 sg. triúmf, 3 sg. și pl. triúmfă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia triumf

A TRIUMFÁ triúmf

intranz. 1) A repurta un triumf; a birui cu succes. 2) A încerca o mare satisfacție în urma unui triumf; a se bucura nespus; a jubila. 3) fig. A intra în drepturi; a fi recunoscut. Adevărul a triumfat. [Sil. tri-um-] /<lat. triumphare, fr. triompher
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia triumf

TRIUMFÁ

vb. I. intr. 1. A birui, a învinge. 2. (Fig.) A reuși, a ieși învingător. 3. A se mândri cu o izbândă, a jubila. [Pron. tri-um-, p.i. triúmf, 3,6 -fă. / < lat. triumphare, cf. fr. triompher].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia triumf

TRIUMFÁ

vb. intr. 1. a birui, a învinge. 2. (fig.) a reuși, a ieși învingător. 3. a se mândri cu o izbândă, a jubila. (< lat. triumphare, fr. triompher)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia triumf
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar