Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tocii definiție dex
tocii
găsește rime pentru
tocii
Cuvinte apropiate:
tocăi
,
toci
,
toci
,
toci
,
tocit
,
tocmi
TÓCĂ,
toci
,
s.f.
1.
Căciuliță
sau
pălărioară
fără
boruri
,
purtată
de
femei
.
2.
Acoperământ
pentru
cap
, de
formă
cilindrică
,
fără
boruri
,
purtat
de
magistrați
și de
avocați
în
exercițiul
funcțiunii
. – Din fr.
toque.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tocii
tócă
s. f., g.-d.
art
.
tócii;
pl.
toci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tocii
TÓ//CĂ ~ci
f.
1)
Acoperământ
pentru
cap
de
formă
cilindrică
,
fără
boruri
,
purtat
de
magistrați
. 2)
Pălărie
mică
,
fără
boruri
,
purtată
de
femei
. [G.-D.
tocii
] /<fr.
toque
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tocii
tócă (-ci),
s.f. –
Baretă
,
tichie
. Fr.
toque.
– Der.
toc
,
s.n. (
pălărie
de
damă
), cf.
rus
.
tok
(
Candrea
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tocii
TÓCĂ
s.f.
1.
Acoperământ
pentru
cap
,
fără
boruri
,
purtat
în
trecut
de
avocați
sau de
magistrați
.
2.
Pălărioară
fără
boruri
sau
căciuliță
pe care o
poartă
femeile
. [< fr.
toque
, cf. it.
tocco
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia tocii
TÓCĂ
s. f.
1.
acoperământ
pentru
cap
,
fără
boruri
,
purtat
în
trecut
de
avocați
sau de
magistrați
. 2.
căciuliță
sau
pălărioară
fără
boruri
purtată
de
femei
. (< fr.
toque
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia tocii
TOCÍ
1
,
tocesc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. și refl. A
face
sau a
deveni
mai
puțin
ascuțit
, mai
puțin
tăios
; a (se)
roade
, a (se)
uza
prin
întrebuințare
, prin
frecare
, prin
lovire
etc. ♦ Tranz. Fig. A
uza
, a
slei
răbdarea
,
puterea
etc. cuiva.
2.
Tranz. A
ascuți
un
obiect
la
tocilă
.
3.
Tranz. Fig. A-și
însuși
mecanic
lecțiile
, învățându-
le
pe
dinafară
; (cu
sens
atenuat
) a
insista
îndelung
în
învățarea
unei
lecții
, unei
materii
etc. – Din sl.
točiti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tocii
TOCI
2
s.n.
Numele
unui
joc
de
cărți
. ♦
Cuvânt
care
marchează
o
greșeală
în acest
joc
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tocii
TOCÍ
vb.
1.
a se
știrbi
.
(
Cuțitul
s-a ~.)
2.
a (se)
scâlcia
.
(I s-au ~
tocurile
.)
3.
a (se)
roade
, a (se)
uza
.
(
Covorul
s-a ~.)
4.
a (se)
degrada
, a (se)
deteriora
, a (se)
ponosi
, a (se)
roade
, a (se)
strica
, a (se)
uza
.
(
Hainele
i s-au ~ de tot.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tocii
TOCÍ
vb. v.
ascuți
,
bucheri
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tocii
A (se) toci
≠ a (se)
ascuți
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia tocii
tocí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
tocésc
,
imperf. 3 sg.
toceá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
toceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tocii
toci
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tocii
A TOC//Í ~ésc
tranz.
1)
(
unelte
metalice
de
tăiat
)
A
ascuți
cu
tocila
. 2) A
face
să se
tocească
. 3)
fig. (
răbdarea
,
puterile
etc.)
A
face
să
slăbească
. 4)
fam. (
lecții
)
A
învăța
mecanic
,
citind
de
multe
ori; a
bucheri
. /<sl.
tociti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tocii
A SE TOC//Í se ~éște
intranz.
1)
(mai
ales
despre
unelte
metalice
de
tăiat
)
A
deveni
mai
puțin
ascuțit
prin
întrebuințare
îndelungată
sau
neglijență
; a se
tâmpi
. 2)
(
despre
obiecte
)
A se
roade
prin
întrebuințare
îndelungată
sau
lovire
. /<sl.
tociti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tocii
tocí (tocésc, tocít),
vb. –
1.
A
strica
vîrful, a
îngroșa
tăișul
. –
2.
A
strica
, a
uza
. –
3.
A
învăța
foarte
mult
, a
învăța
mecanic
. – Megl.
tuțǫs, tuțiri
„a
ascuți
”. Sb.
točiti
„a
ascuți
”, bg.
točam
,
rus
.
točitĭ
„a
ascuți
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
49; Cihac, II, 414; Conev 66;
Bogaci
), din sl.
točiti
„a da tîrcoale”. Sl.
trebuie
să fi
însemnat
și „a
face
să
funcționeze
tocila
de
mînă
sau de
picior
”; și de
aici
separarea
sensului
din
rom
. și din
limbile
slave
,
căci
tocila
strică
în
același
timp
cantul
și
ascute
tăișul
. Bg. și
rus
. au
ambele
sensuri
.
Ultimul
sens
, care
aparține
Arg.
școlar
,
presupune
un
sens
intermediar
de „a
pisa
”. – Der.
tocilă
, s.f. (
mașină
de
ascuțit
;
elev
conștiincios
și
pisălog
; Arg.,
bicicletă
), din sl. (bg.,
rus
.)
točilo
;
tocilar
,
s.m. (
ascuțitor
;
elev
care
învață
mult
);
tocitoare
,
s.f. (
ciubăr
,
putină
), din
același
sl.
točiti
cu
sensul
de „a
stoarce
”, cf.
pritoci
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tocii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK