Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția temeiul definiție dex
temeiul
găsește rime pentru
temeiul
TEMÉI,
temeiuri
,
s.n.
1.
Lucrul
sau
partea
cea
mai
importantă
din ceva;
temelie
,
fundament
,
bază
. ♢
Loc
. adj.
De
temei
= de
bază
,
solid
,
serios
;
însemnat
,
important
.
Fără
(sau
lipsit
de)
temei
=
fără
bază
reală
,
neîntemeiat
,
fictiv
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Cu
temei
=
a)
întemeiat
;
solid
;
b)
(care este) de-a
binelea
,
temeinic
.
2.
Motiv
,
pricină
,
cauză
;
prilej
.
3.
(Pop.)
Toi
,
miez
,
mijloc
(al unei
acțiuni
, al unui
interval
de
timp
).
Temeiul
nopții
.
4.
(Înv.)
Grosul
unei
armate
. – Din sl.
temelĩ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia temeiul
TEMÉI
s.
1.
v.
bază
.
2.
bază
,
esență
,
fundament
,
temelie
, (înv.)
cap
.
(~ul
teoriei
sale
.)
3.
v.
justificare
.
4.
j
ustificare,
logică
,
motivare
,
noimă
,
rațiune
,
rost
,
sens
.
(Nu
văd
~ul
comportării
lui.)
5.
v.
cauză
.
6.
v.
motiv
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia temeiul
TEMÉI
s. v.
abundență
,
bază
,
belșug
,
bogăție
,
fundament
,
fundație
,
gros
,
îmbelșugare
,
îndestulare
,
miez
,
mijloc
,
mulțime
,
prisos
,
putere
,
talpă
,
tălpoi
,
temelie
,
toi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia temeiul
teméi
s. n., pl.
teméiuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia temeiul
TEMÉ//I ~iuri
n.
1)
Element
esențial
de
temelie
;
parte
fundamentală
.
A
surpa
~iurile
vechi
.
♢
De ~
a) de
bază
;
fundamental
; b)
serios
; c)
însemnat
.
Fără
(
sau
lipsit
) de ~
lipsit
de
bază
reală
;
neîntemeiat
.
Cu ~
a) care se
sprijină
pe o
bază
solidă
; în
mod
solid
; cu
temeinicie
.
A pune ~ pe ceva (
sau
pe cineva)
a se
bizui
pe ceva (sau pe cineva); a
conta
. 2)
Fenomen
care
provoacă
sau
determină
apariția
efectului
;
pricină
;
motiv
;
cauză
. ♢
Cu tot ~iul
având
destule
motive
; pe
deplin
justificat
. 3)
pop.
Partea
centrală
a unui
fenomen
în
desfășurare
;
toi
.
~iul
iernii
. ~iul
mesei
.
/<sl.
temeli
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia temeiul
teméi (-iuri),
s.n. –
1.
(Înv.)
Temelie
,
fundament
. –
2.
(Trans.)
Suport
,
soclu
. –
3.
Esență
,
bază
,
fundament
. –
4.
Importanță
,
esență
. –
5.
(Înv.)
Grosul
,
partea
principală
a unei
armate
. – Mr.
θimel’u
. Mgr. θεμέλιον (Roesler 577; Murnu 55;
Iordan
,
Dift.,
134),
poate
parțial
prin
intermediul
sl. (bg., sb., cr.)
temelj.
– Der.
temeinic
,
adj. (
fundat
,
bazat
,
autorizat
,
solid
,
trainic
);
netemeinic
,
adj. (
nesigur
,
îndoielnic
,
inconstant
);
temeinicie
,
s.f. (
soliditate
,
seriozitate
);
netemeinicie
,
s.f. (
lipsă
de
soliditate
);
întemeia
,
vb. (a
funda
; a
institui
, a
crea
; refl., a se
baza
, a se
clădi
pe );
întemeietor
,
adj. (
fondator
);
neîntemeiat
,
adj. (
nefondat
). Cf.
temelie
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia temeiul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK