teleágă (-égi),
s.f. –
Căruță mică,
căruță ușoară cu
două roți. – Var.
telegă, teligă, tileagă. Mr.
tăl’igá. Sl.
tĕlega, cuvînt de
origine dubioasă (Miklosich,
Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg.
talĕg, sb.
teljiga, pol.,
rus.
telĕga, slov., mag.
taliga. – Der.
telegar, s.m. (
cal de
trăsură);
telegări, vb. (Olt., a
obosi caii peste măsură, a
extenua);
teleașcă, s.f. (
căruță mică), din
rus.
teljezka (Scriban).