Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tatarilor definiție dex
tatarilor
găsește rime pentru
tatarilor
FRAGA-TĂTÁRULUI
s. v.
spanacul
-
ciobanilor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tatarilor
TĂTÁR, -Ă
,
tătari
, -e
s.m. și f., adj.
1.
S.m. și f.
Persoană
care
face
parte
din
populația
de
bază
a
Republicii
Tătare
sau din
grupurile
etnice
(
înrudite
ca
limbă
cu această
populație
)
stabilite
în
cursul
istoriei
în
diferite
regiuni
din
Asia
și Europa. ♦
Persoană
care
făcea
parte
din
triburile
de
origine
mongolă
care în
sec
. XIII s-au
întins
din
Asia
până în Europa
răsăriteană
și
centrală
,
constituind
statul
Hoardei
de
Aur
(de unde au
făcut
dese
incursiuni
în
țările
vecine
). ♢ Expr.
Doar
nu
vin
(sau
dau
)
tătarii
, se
spune
când
cineva se
grăbește
sau
fuge
fără
un
motiv
serios
.
Parcă
-l
alungă
tătarii
(din
urmă
)
, se
spune
despre
cineva care se
grăbește
foarte
tare
.
2.
Adj. Care
aparține
tătarilor (
1
),
privitor
la
tătari
;
tătăresc
. ♦ (
Substantivat
, f.)
Limba
tătară
. – Din tc.
tatar
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tatarilor
TĂTÁR
adj.
tătăresc
.
(
Triburile
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tatarilor
TĂTÁR
s. v.
cocoș
-de-
munte
,
cocoș
sălbatic
,
colos
,
curier
,
gigant
,
mătură
,
mesager
,
ștafetă
,
titan
,
uriaș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tatarilor
tătár
s. m., adj. m., pl.
tătári
;
f. sg.
tătáră
,
g.-d.
art
.
tătárei
,
pl.
tătáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tatarilor
TĂTÁR
1
~ă (~i, ~e)
m.
și
f.
1)
Persoană
care
face
parte
din
populația
de
bază
a Tatariei sau este
originară
din Tataria. 2)
ist
.
Persoană
care
făcea
parte
din
unul
din
triburile
ce au
format
statul
feudal
Hoarda
de
Aur
(
sec
. XII-XV) și hanatele de mai
târziu
. /<
tăt
.,
turc
.
tatar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tatarilor
TĂTÁR
2
~ă (~i, ~e)
v.
TĂTĂRESC
.
/<
tăt
.,
turc
.
tatar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tatarilor
tătár (-ri),
s.m. –
1.
Persoană
care
făcea
parte
din
triburile
mongole
; tatarin. –
2.
Mătură
(
Sorghum
vulgare
). –
3.
Cocoș
-de-
munte
(
Tetrao
urogallus
). – Megl.
tătar
.
Tc.
tăt
.
tatar
(Șeineanu, II, 351; Lokotsch 2045), cf. sl.
tatarinŭ
, mag.
tatar
.
Ultimul
sens
(
Candrea
) pare a fi o
interpretare
artificială
a
numelui
științific
Tetrao
.
– Der.
tătarcă
,
s.f. (tătăroaică:
mătură
;
hrișcă
,
Polygonum
fagopyrum
;
tichie
turcească
;
varietate
de
tigvă
,
Coccinia
indica
), din sl.
tatarka
, cf. mag.
tatarka
(Gáldi,
Dict.,
162);
tătărcuță
(var.
tărtăcuță
), s.f. (
tichie
turcească
,
tigvă
);
tătăroaică
,
s.f. (
femeie
tătară
);
tătăresc
, adj. (de
tătari
);
tătărește
,
adv. (în
limba
tătară
; ca
tătarii
);
tătărie,
s.f. (
desime
,
asprime
);
tătărime
,
s.f. (
mulțime
de
tătari
);
tătarnică
,
s.f. (
varietate
de
spin
,
Echinops
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tatarilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK