Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tara definiție dex
tara
găsește rime pentru
tara
Cuvinte apropiate:
ara
,
ăra
,
bara
,
bară
,
cara
,
căra
,
câră
,
dara
,
dară
,
dâra
,
dâră
,
fară
,
fără
,
gara
,
gară
,
gâra
,
hara
,
hâră
,
iară
,
mâră
,
nara
,
nară
,
oară
,
oară
,
para
(s.f.),
para
(elem. de comp.),
para
(vb.),
pară
,
păra
,
pâră
,
pâră
,
rara
,
săra
,
săra
,
sără
,
tabă
,
tacă
,
tagă
,
tagă
,
taka
,
tala
,
tală
,
tana
,
tană
,
tapa
,
tapă
,
tar
,
tara
,
tarab
,
tarac
,
taraf
,
taraj
,
taran
,
tarar
,
taraș
,
tarat
,
tară
,
tarbă
,
tarcă
,
tare
,
tarf
,
targă
,
tarla
,
taro
,
tars
,
tartă
,
tarță
,
tarz
,
tasa
,
tasă
,
tată
,
tață
,
tava
,
tavă
,
taxa
,
taxă
,
tăia
,
tăr
,
tărâm
,
tărâș
,
tărca
,
târă
,
târâi
,
târâș
,
târât
,
târfă
,
târg
,
târî
,
târlă
,
târmă
,
târn
,
târnă
,
târsă
,
târș
,
târș
,
târșă
,
târtă
,
târț
,
teară
,
tera
,
teră
,
tiară
,
tira
,
tora
,
tura
,
tură
,
țară
,
țâră
,
vara
,
vară
,
vară
,
văra
,
zară
TARÁ
s.f. v.
tară
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tara
TARÁ
s.f.
v.
tară
1
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia tara
TARÁ
2
,
taréz,
vb. I. Tranz. A
efectua
o
tarare
. – Cf. fr.
tarer
.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia tara
a avea o față de drum de țară
expr.
a fi
ridat
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tara
a da sfară / sfoară-n țară
expr.
a
lansa
un
zvon
, a da de
știre
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tara
a fi țăran / de la țară
expr. (vulg.)
a fi
bădăran
/
mojic
; a fi
răuvoitor
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tara
APĂ TÁRE
s. v.
acid
azotic
,
acid
nitric
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
ápă táre
s. f. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
BURUIANĂ-DE-ȚÁRĂ
s. v.
năfurică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
chior în țara orbilor
expr. (peior.)
mai
bun
decât
alții
în
condițiile
unei
concurențe
foarte
slabe
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tara
GRÂU TÁRE
s. v.
ghircă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
jargoane de popă de țară
expr.
povestiri
sau
întâmplări
știute
de
toată
lumea
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tara
TÁRĂ
1
,
tare
, s.f.
1.
Dara
.
2.
Nume
dat
unor
greutăți
nemarcate
formate
din
diferite
bucăți
de
metal
sau de
sticlă
, care se
întrebuințează
la
diferite
cântăriri
de
laborator
.
3.
(
Mil
.)
Denumire
pentru
caracteristicile
fizico-
chimice
de
bază
ale
pulberii
(
3
). [Var.:
tará
s.f.] – Din ngr.
tára
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tara
TÁRĂ
2
,
tare
, s.f.
Defect
fizic
sau
moral
(
ereditar
);
meteahnă
. – Din fr.
tare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tara
TÁRĂ
s.
dara
.
(~ unei
mărfi
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
TÁRĂ
s. v.
cusur
,
defect
,
deficiență
,
imperfecțiune
,
insuficiență
,
lacună
,
lipsă
,
meteahnă
,
neajuns
,
păcat
,
scădere
,
slăbiciune
,
viciu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
táră
(
dara
,
meteahnă
) s. f., g.-d.
art
.
tárei
;
pl.
táre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
TÁR//Ă
2
~e
f. pop.
Defect
(
fizic
sau
moral
)
congenital
. [G.-D.
tarei
] /<fr.
tare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tara
TÁR//Ă
1
~e
f.
1)
v.
DARA
. 2)
Ansamblu
de
greutăți
în
formă
de
alice
folosite
pentru
cântăriri
în
laborator
. [G.-D.
tarei
] /<ngr.
tára
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tara
TÁRĂ
2
s.f.
Defect
(
fizic
sau
moral
)
ereditar
;
meteahnă
,
cusur
,
deficiență
. [Cf. fr.
tare
, it.
tara
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia tara
TÁRĂ
1
s.f.
Greutatea
unui
vehicul
sau a
ambalajului
unei
mărfi
, al unui
obiect
etc.;
dara
. [Var.
tará
s.f. / < ngr.
tara
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia tara
TÁRĂ
1
s. f.
greutatea
unui
vehicul
sau a
ambalajului
unei
mărfi
, al unui
obiect
etc.;
dara
. (< fr., ngr.
tara
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia tara
TÁRĂ
2
s. f.
defect
(
fizic
sau
moral
)
ereditar
;
meteahnă
,
cusur
,
deficiență
. (< fr.
tare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia tara
târă
s.f. (
reg
.)
cărăruie
în
pădure
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia tara
TÂRÎ́,
târăsc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. A
mișca
un
lucru
(
greu
) dintr-un
loc
în
altul
, trăgându-l pe
jos
; a
trage
după
sine
cu
sila
un
om
, un
animal
. ♢ Expr.
A
târî
barca
pe
uscat
= a
trăi
greu
. ♦ A
lua
, a
purta
, a
duce
cu
sine
. ♦ Fig. A
îndemna
, a
împinge
spre
ceva (
reprobabil
); a
antrena
.
2.
Refl. A
merge
, a
înainta
cu
greu
atingând
pământul
cu
genunchii
, cu
coatele
, cu
burta
; (
despre
animale
) a
înainta
prin
mișcări
specifice
, cu
trupul
lipit
de
pământ
. ♦ A
merge
încet
, a
înainta
cu
greu
,
abia
mișcându-și
picioarele
.
3.
Refl. (
Despre
obiecte
care
atârnă
) A
atinge
pământul
cu
partea
de
jos
, a se
freca
de
pământ
. – Din sl.
trĕti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tara
TÂRÎ
vb.
1.
a
târâi
, a
târșâi
, a
trage
, (
reg
.) a
tăgârța
.
(A ~ ceva după
sine
.)
2.
(
rar
) a se
târșâi
, (Mold.) a se
tăbârci
.
(Se ~ până la
tranșee
.)
3.
(pop.) a
mâna
.
(Oltul
îl
~ la
vale
.)
4.
a
antrena
, a
împinge
.
(
Îl
~ în
acțiuni
nesăbuite
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
TÂRÎ
vb. v.
distruge
,
nimici
,
potopi
,
prăpădi
,
sfărâma
,
zdrobi
,
zvânta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
târî́
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
târăsc
,
imperf. 3 sg.
târá;
conj. prez. 3 sg. și pl.
târáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
A SE TÂR//Î mă ~ăsc
intranz.
1)
(
despre
persoane
sau
despre
animale
)
A se
mișca
greu
, cu
trupul
lipit
de
pământ
. ♢
~ în
fața
cuiva
a
manifesta
servilism
față
se cineva. 2)
(
despre
oameni
)
A
merge
încet
, cu
greu
,
abia
ducându-și
picioarele
; a se
tăbârci
. 3)
(
despre
obiecte
care
atârnă
)
A se
freca
de
pământ
(în
timpul
mișcării
). /<sl.
trĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tara
A TÂR//Î́ ~ăsc
tranz.
1)
(
obiecte
sau
ființe
)
A
face
să se
miște
,
ducând
cu
greu
(după
sine
); a
trage
. ♢
~ (
sau
a
trage
)
barca
pe
uscat
a
trăi
foarte
greu
.
~ pe cineva în
noroi
a
face
să
comită
fapte
reprobabile
; a
compromite
. 2) A
face
să se
târască
. /<sl.
trĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tara
tîrî (tîrắsc, tîrît),
vb. –
1.
A tîrîi pe pămînt, a
trage
după
sine
. –
2.
A
înșfăca
, a
înhăța
. – Var.
tîrîi,
tîri
,
întîri
.
Sl.
trĕti
, trą
„a
freca
” (Cihac, II, 411; Tiktin), cf. sb.
trti,
ceh
.
triti.
Pentru
semantism
,
trebuie
să se
pornească
de la
ideea
de „a
freca
pămîntul”;
pentru
fonetism
, cf.
pîrî
.
– Der.
tîrîie-brîu
, s.m. (
zdrențăros
,
golan
);
tîrîș
(Mold.,
tîrîiș
), adv. (pe
jos
);
tîrîș,
s.n. (
buștean
sau
sarcină
de
lemne
transportată
prin tîrîre);
tîrî
(i)
tor
,
adj. (care se tîrăște);
tîrîtoare,
s.f. (
reptilă
,
unealtă
de
pescuit
pentru
a se
scufunda
);
tîrîtură,
s.f. (tîrîre,
acțiunea
de a
tîrî
;
femeie
stricată
);
tîrlan
, s.m. (
buștean
,
lemn
), cuvînt
rar
,
apare
la Sandu-Aldea;
tîrlie,
s.f. (
derdeluș
),
ultimele
cuvinte
, cu
l
expresiv
, sînt
proprii
Munt.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tara
Țára de Foc
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
Țára Româneáscă
(Muntenia) s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
ȚÁRĂ
,
țări
, s.f.
I. 1.
Teritoriu
locuit
de un
popor
organizat
din
punct
de
vedere
administrativ
și
politic
într-un
stat
;
p.ext
.
stat
. ♢ Expr.
Țara lui
Cremene
(sau a
lui
Papură
-
Vodă
) =
loc
fără
stăpân
, unde
fiecare
face
ce-i
place
,
fără
să
dea
seamă
cuiva. (Fam.)
Te
joci
cu țara în
bumbi
?
formulă
prin care se
atrage
atenția
cuiva că
greșește
atunci
când
subestimează
o
persoană
sau o
problemă
.
A
plăti
(cât) un
colț
de țară
= a
valora
foarte
mult
.
A pune țara la
cale
=
a)
a
conduce
, a
administra
o țară;
b)
(
ir
.) a
discuta
o
chestie
importantă
(de
ordin
politic
)
fără
a avea
competența
necesară
;
p. ext
. a
discuta
multe
și de toate. (Pop.)
A se
duce
la țară
(sau
în
țări
) = a se
duce
în
lume
.
Țara e
largă
=
ești
liber
să
faci
ce
vrei
, să
pleci
unde
vrei
.
La
colț
de țară
sau
la
mijloc
de
masă
și la
colț
de țară
= într-un
loc
ferit
de
primejdii
.
Peste
nouă
(sau
șapte
)
mări
(
și
)
peste
nouă
(sau
șapte
)
țări
=
foarte
departe
.
A
ajunge
(sau
a se
face
,
a
rămâne
)
de
poveste
în țară
= a i se
duce
cuiva
vestea
, a
ajunge
de
pomină
. (Fam.)
A
sta
prost
(sau
rău
)
cu țara
= a nu avea
bani
.
Țara
nimănui
=
a)
(în
basme
) țară
fără
stăpân
;
b)
spațiu
neocupat
de
armate
între
două
fronturi
de
luptă
;
zonă
neutră
. ♦ (
Intră
în
denumirea
unor
state
sau
ținuturi
)
Țara
Românească
,
Țările
de
Jos
. ♦ (În
vechea
organizare
politică
și
administrativă
a
României
)
Provincie
.
2.
Regiune
,
ținut
,
teritoriu
. ♦
Șes
.
3.
Locul
în care s-a
născut
sau
trăiește
cineva;
patrie
.
4.
(În
opoziție
cu
oraș
)
Mediu
rural
,
sat
. ♢
Loc
. adj.
De
(sau
de la
)
țară
= de la
sat
;
rural
.
II. 1.
Locuitorii
unei
țări
(
I 1
);
popor
;
națiune
;
p. ext.
oameni
,
lume
. ♢ Expr.
A
afla
târgul
și țara
= a
afla
toată
lumea
.
A se pune cu țara
= a
intra
în
conflict
cu
toată
lumea
.
2.
(Înv.)
Populație
de la
sate
;
țărănime
. [Var.: (înv.)
țeáră
s.f.] – Lat.
terra
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tara
ȚÁRĂ
s.
1.
v.
stat
.
2.
v.
putere
.
3.
v.
patrie
.
4.
(
IST
.)
(Mold.)
câmp
,
ocol
.
(~ Făgărașului.)
5.
v.
popor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
țáră
s. f., g.-d.
art
.
țării
;
pl.
țări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
ȚÁR//Ă țări
f
. 1)
Teritoriu
locuit
de un
popor
organizat
din
punct
de
vedere
administrativ
și
politic
.
~
industrial
-
agrară
. ♢
A
trece
peste
mări
și
țări
a
face
un
drum
foarte
departe
.
~a lui
Cremene
loc
unde
domnește
anarhia
.
A pune ~a la
cale
a
discuta
chestiuni
majore
fără
a avea
competența
necesară
.
~a
nimănui
a)
comunitate
dezorganizată
; b)
zonă
neutră
(
între
două
armate
inamice
). 2)
Totalitate
a
locuitorilor
unui
astfel
de
teritoriu
. ♢
A se pune cu ~a
a
intra
în
conflict
cu
toată
lumea
.
A
afla
târgul
și ~a
a
afla
toată
lumea
. 3)
Loc
unde s-a
născut
și
trăiește
o
persoană
;
patrie
;
baștină
. 4)
fig.
Teritoriu
de
mare
întindere
având
anumite
caracteristici
specifice
(de
climă
, de
relief
,
resurse
economice
);
meleag
;
ținut
;
regiune
. ♢
La ~
la
sat
.
De ~
rural
. [G.-D.
țării
] /<lat.
terra
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tara
țáră (țắri),
s.f. –
1.
Stat
. –
2.
Patrie
. –
3.
Cîmp. –
4.
Popor
,
lume
. – Var,. înv.
țeară
.
Mr.
țară
„pămînt”, megl.
țară.
Lat.
tĕrra
(Pușcariu, 1712; REW 8668), cf. vegl.
tyarra
, it.,
port
., prov., cat.
terra
, fr.
terre
, sp.
tierra
.
Pentru
evoluția
semantică
izolată
din
rom
., cf. Șeineanu,
Semasiol.,
184 și
Balotă
,
R. hist.,
1937, p. 61-9. – Der.
țăran
, s.m. (
sătean
);
țărancă
,
s.f. (
săteancă
);
țărăncuță
,
s.f. (
țărancă
tînără
; Arg.
bilet
de 500
lei
),
ultimul
sens
,
datorită
efigiei
sale
;
țărănatic,
adj. (înv.,
rustic
);
țărănesc
,
adj. (de țară,
rustic
);
țărănește
,
adv. (
rustic
);
țărăni
,
vb. refl. (a
trăi
ca la țară);
țărănie
,
s.f. (
stare
de
țăran
);
țărănoi
,
s.m. (
țărani
,
mulțime
de
țărani
);
țărănism
s.n. (
mișcare
și
partid
politic
,
fondat
de
Ion
Mihalache în 1918);
țărănist
,
adj. (
membru
al
partidului
țărănesc
român
);
țărînă
(var.
țăr
(i)
nă
,
țerină
), s.f. (pămînt,
ogor
,
arătură
), de la
țară
cu suf. -
ină
‹ sl.
-
ino
(Tiktin; der. din lat.
terrῑna
,
propusă
de Pușcariu 1714;
Iordan
,
Dift.,
115 și REW 8672, este mai
puțin
probabilă
). – Din
rom
.
provine
rut.
cara
„
mulțime
” (Miklosich,
Wander.,
10;
Candrea
,
Elemente
,
403),
pol
.
cara
(Miklosich,
Wander.,
13), rut.,
rus
.
caranin
„
cultivator
” (Vasmer, III, 282).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tara
Țările de Jos
s. pr. f. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
ȚẤRĂ
s.f. (Pop.)
Ruptură
,
zdreanță
. ♢
Loc
. adj. și adv.
O țâră
=
puțin
,
nițel
. ♢ Expr.
A se
face
țâră
=
a)
a se
rupe
, a se
face
bucăți
;
b)
a se
ghemui
de
frică
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tara
ȚÂRĂ
s. v.
fărâmă
,
fir
,
jerpelitură
,
pic
,
picătură
,
pișcătură
,
ruptură
,
strop
,
zdreanță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
țâră
s. f., pl.
țâre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
ȚÂRĂ
f. pop.
:
O ~
a) o
cantitate
foarte
mică
;
puțin
de tot; un
pic
;
oleacă
;
nițel
; b) o
clipă
; un
moment
. /Din
țâr
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tara
VÂNTURĂ-ȚÁRĂ
s. v.
aventurier
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tara
vântură-țáră
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tara
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK