Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția structura definiție dex
structura
găsește rime pentru
structura
Cuvinte apropiate:
strictura
,
strictură
,
strucitură
,
structura
,
structural
,
structurat
,
structură
STRUCTURÁ,
structurez
,
vb. I. Tranz. A
organiza
ceva, a da o
anumită
structură. – Din fr.
structurer.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia structura
STRUCTURÁ
vb.
1.
v.
organiza
.
2.
v.
configura
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia structura
structurá
vb., ind. prez. 1 sg.
structuréz
, 3 sg. și pl.
structureáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia structura
A STRUCTUR//Á ~éz
tranz.
A
face
să
aibă
o structură. /<fr.
structurer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia structura
STRUCTURÁ
vb. I. tr.
A da o (nouă) structură, a
organiza
. [< fr.
structurer
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia structura
STRUCTURÁ
vb. tr.
a da o structură, a
organiza
. (< fr.
structurer
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia structura
STRUCTÚRĂ,
structuri
,
s.f.
I. 1.
Mod
de
organizare
internă
, de
alcătuire
a unui
corp
, a unui
sistem
;
mod
de
asociere
a
componenților
unui
corp
sau a unui
întreg
organizat
,
caracterizat
prin
forma
și
dimensiunile
fiecărui
element
component
,
cum
și prin
aranjarea
lor
unul
față
de
celălalt
. ♦
Spec
.
Dispoziție
a
atomilor
în
molecula
unei
substanțe
. ♦
Spec
.
Mod
de
grupare
a
moleculelor
într-un
corp
sau într-o
substanță
minerală
.
2.
Mod
de
așezare
și
asamblare
a
părților
corpului
omenesc
,
ale
corpului
anumalelor,
ale
plantelor
sau
ale
țesuturilor
lor
. ♦ (
Psih
.)
Factură
,
alcătuire
,
conformație
.
3.
Mod
de
construire
a unui
edificiu
, a unui
pod
etc.
4.
Mod
de
alcătuire
a unei
opere
literare
,
muzicale
etc.
5.
Mod
specific
de
organizare
a
elementelor
constitutive
ale
unei
limbi
.
II.
Mod
de
organizare
, de
întocmire
a
societății
din
punct
de
vedere
economic
,
social
-
politic
și
cultural
;
orânduire
. ♦
Mod
de
organizare
a unei
ramuri
de
producție
, a unui
domeniu
de
activitate
, a unei
instituții
,
organizații
etc. – Din fr.
structure
, lat.
structura.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia structura
STRUCTÚRĂ
s.
1.
v.
organizare
.
2.
grupare
.
(~
moleculelor
într-un
corp
.)
3.
osatură
,
schelet
.
(~ de
rezistență
a unei
construcții
.)
4.
sistem
.
5.
v.
al-cătuire
.
6.
alcătuire
,
compoziție
,
economie
,
organizare
,
organizație
, (
rar
)
substanță
, (fig.)
urzeală
.
(Care este ~
lucrării
?)
7.
v.
componență
.
8.
v.
configurație
.
9.
(GEOL.) structură
geologică
=
geotectonică
,
tectonică
;
structură
sticloasă
v.
structură
vitroasă
; structură
vitroasă
v.
structură
sticloasă
.
10.
v.
conformație
.
11.
v.
fire
.
12.
structură
economică
v.
bază
economică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia structura
structúră
s. f., g.-d.
art
.
structúrii
;
pl.
structúri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia structura
STRUCTÚR//Ă ~i
f.
1)
Mod
de
organizare
internă
a
elementelor
sau a
părților
care
constituie
un
ansamblu
concret
sau
abstract
;
constituție
;
factură
;
component
;
compoziție
. 2)
Ansamblu
de
relații
dintre
elementele
unui
sistem
;
rețea
de
relații
. [G.-D.
structurii
] /<lat.
structura,
fr.
structure
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia structura
STRUCTÚRĂ
s.f.
I. 1.
Fel
de
construcție
(la un
edificiu
, la un
pod
etc.).
2.
Mod
de
organizare
internă
, de
alcătuire
a unui
corp
. ♦
Dispoziție
relativă
a
atomilor
în
molecula
unei
substanțe
. ♦
Modul
de
grupare
a
moleculelor
într-o
substanță
minerală
.
3.
Modul
de
așezare
între
ele
a
părților
corpului
animal
sau
vegetal
ori
ale
țesuturilor
. ♦ (
Psih
.
)
Conformație
,
factură
,
formație
.
4.
Fel
de
alcătuire
a unei
compoziții
, a unei
opere
literare
. ♦
Structură
gramaticală
=
mod
specific
fiecărei
limbi
de a
organiza
cuvintele
în
propoziții
și
fraze
.
II.
Mod
de
organizare
a
societății
din
punct
de
vedere
economic
,
social
,
politic
și
cultural
;
orânduire
. ♦
Mod
de
organizare
a
oricărei
ramuri
de
producție
. [Cf. fr.
structure
, lat.
structura
<
struere
– a
clădi
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia structura
STRUCTÚRĂ
s. f.
I. 1.
ansamblu
de
elemente
de
construcție
solidarizate
între
ele
, care
preia
toate
sarcinile
la care este
supus
acesta și
le
transmite
la
fundație
. 2.
mod
de
alcătuire
internă
a unui
corp
, a unui
sistem
. ♢
dispoziție
relativă
a
atomilor
în
molecula
unei
substanțe
. ♢
mod
de
grupare
a
moleculelor
într-o
substanță
minerală
. 3.
mod
de
așezare
a
părților
corpului
animal
sau
vegetal
ori
ale
țesuturilor
. ♢ (
psih
.)
conformație
,
factură
,
formație
. 4.
fel
de
alcătuire
a unei
compoziții
, a unei
opere
literare
. o ~
gramaticală
=
mod
specific
fiecărei
limbi
de a
organiza
cuvintele
în
propoziții
și
fraze
. II.
mod
de
organizare
a
societății
din
punct
de
vedere
economic
,
social
,
politic
și
cultural
;
orânduire
. ♢
mod
de
organizare
a
oricărei
ramuri
de
producție
. (< fr.
structure
, lat.
structura
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia structura
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK