strígă (-gi),
s.f. –
1. Cucuvea (Stris flamnea). –
2. Fluture (Acherontia atropos). –
3. Vrăjitoare,
duh rău. – Mr.
strigă. Lat.
strῑga (
Diez,
Gramm., I, 21; Cihac, I, 266; Tiktin; REW 8308; cf. Cihac, II, 705;
Pascu, I, 161; Philippide, II, 655), cf.
alb.
štrigë „
vrăjitoare”; it.
strega. – Der.
strigoi, s.m. (
apariție fantomatică);
strigoaică (var.
strigoaie), s.f. (
sufletul unei
femei moarte care se
transformă în
fantomă);
strigoaie (var.
stirigoaie, știrigoaie, steregoaie), s.f. (
plantă,
Veratrum album);
strigoiaș, s.m. (
fluture mic, Botys margaritalis). Din
rom.
trebuie să
provină slov.
štriga, štrigno, pol.
strzyga, strzygonia (
Candrea,
Elemente, 409).