stejár (-ri),
s.m. –
Gorun (
Quercus sessiliflora). – Var.
stăjer(iu), st(r)ăjar, strejar. Sl.
stežerŭ „
băț”, cf. bg.
stožar „
băț,
lemn”, sb., cr.
stežer „
trunchi” (›
steajer),
stožer „
ax,
arbore” etc. (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 366; Tiktin; Conev 48).
Pentru numele de
lemn extins la
arbore, cf. sp.
palo. Unii s-au gîndit la un
dacic *
sthagara (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1873, 244) sau la un cuvînt
balcanic (Rohlfs,
Differenzierung, 55). – Der.
stejeriș (var.
stejăriș), s.n. (
pădure de
stejari);
stejeriște, s.f. (
pădure de
stejari).