Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția stapanire definiție dex
stapanire
găsește rime pentru
stapanire
Cuvinte apropiate:
stăpânie
,
stăpânire
STĂPÂNÍ
,
stăpânesc
, vb.
IV
. Tranz. A
deține
un
bun
în
calitate
de
proprietar
, a avea ceva în
proprietate
, a
poseda
.
2.
Tranz. A
cunoaște
foarte
bine
un
domeniu
de
activitate
, o
specialitate
, o
doctrină
; a
poseda
cunoștințe
temeinice
(
teoretice
și
practice
) într-un
anumit
domeniu
. ♢ Expr.
A
stăpâni
o
limbă
(
străină
)
= a
vorbi
corect
și
curent
o
limbă
(
străină
).
3.
Refl. Fig. (
Despre
oameni
) A se
reține
(de la
manifestarea
unui
sentiment
, a unei
porniri
etc.); a se
înfrâna
, a se
domina
; a avea stăpânire de
sine
. ♦ Tranz. A
potoli
, a
tempera
, a
înăbuși
o
pornire
, un
sentiment
etc. ♦ Tranz. A
opri
, a
împiedica
pe cineva de la ceva; a ține în
frâu
, a
struni
.
4.
Intranz. A
domni
într-o
țară
, a
guverna
, a
conduce
.
5.
Tranz. Fig. (
Despre
propriile
idei
,
sentimente
etc.) A ține pe cineva sub
influența
sau
stăpânirea
sa; a
domina
. – Din
stăpân
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia stapanire
STĂPÂNÍ
vb.
1.
v.
poseda
.
2.
v.
domni
.
3.
a
domina
, a
trona
.
(~
peste
întreaga
împărăție
.)
4.
v.
cunoaște
.
5.
a
cunoaște
, a
poseda
, a
ști
. (~
trei
limbi
străine
.)
6.
v.
controla
.
7.
v.
subjuga
.
8.
v.
învinge
.
9.
v.
reține
.
10.
a(-și)
birui
, a(-și)
înfrâna
, a(-și)
înfrânge
, a(-și)
învinge
, (pop. și fam.) a(-și)
struni
.
(Și-a ~
emoția
.)
11.
v.
abține
.
12.
v.
absorbi
.
13.
v.
calma
.
14.
v.
tempera
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stapanire
STĂPÂNÍ
vb. v.
cuceri
,
lua
,
ocupa
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stapanire
stăpâní
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
stăpânésc
,
imperf. 3 sg.
stăpâneá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
stăpâneáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stapanire
A STĂPÂN//Í ~ésc 1.
tranz.
1)
(
bunuri
materiale
)
A
deține
în
calitate
de
stăpân
; a avea în
posesie
; a
poseda
; a
deține
. 2)
(
activități
,
specialități
,
doctrine
etc.)
A
cunoaște
bine
; a
poseda
.
~
tehnica
. ~ o
limbă
.
3)
(
țări
,
împărății
)
A
conduce
în
calitate
de
stăpân
. 4)
fig. (
despre
gânduri
,
idei
,
sentimente
etc.)
A
preocupa
în
permanență
și
complet
; a
urmări
; a
obseda
. 5)
(
porniri
,
sentimente
etc.)
A
face
să nu se
manifeste
; a
domoli
; a
potoli
; a
înfrâna
. 6)
(
persoane
)
A
face
să se
stăpânească
. 2.
intranz.
A se
afla
în
fruntea
unei
țări
; a fi
domn
al unei
țări
; a
domni
; a
guverna
. /Din
stăpân
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia stapanire
A SE STĂPÂN//Í mă ~ésc
intranz.
A-și
înfrâna
pornirile
; a se
reține
; a se
controla
; a se
domina
. /Din
stăpân
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia stapanire
STĂPÂNÍRE,
stăpâniri
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
stăpâni
și
rezultatul
ei.
1.
Proprietate
,
posesiune
.
2.
Domnie
,
suveranitate
;
conducere
,
guvernare
;
dominație
. ♢ Expr.
A avea stăpânire
asupra
cuiva
= a avea
autoritate
,
ascendent
moral
asupra
cuiva; a
domina
, a
conduce
. ♦
Putere
,
autoritate
de
stat
;
persoanele
care
reprezintă
această
autoritate
.
3.
Fig.
Înfrânare
,
dominare
a
propriilor
porniri
,
sentimente
, etc. ♢ Expr.
Stăpânire de
sine
=
calm
,
sânge
rece
,
cumpăt
. – V.
stăpâni
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia stapanire
STĂPÂNÍRE
s.
1.
v.
posedare
.
2.
v.
proprietate
.
3.
v.
posesiune
.
4.
v.
cârmuire
.
5.
(concr.)
cârmuire
,
guvern
.
(Ce
zice
~?)
6.
autoritate
.
7.
ocupație
. (
Dacia sub ~
romană
.)
8.
v.
dominație
.
9.
v.
cunoaștere
.
10.
cunoaștere
,
posedare
.
(~ mai
multor
limbi
străine
.)
11.
v.
abținere
.
12.
v.
cumpăt
.
13.
reținere
.
(
Arată
multă
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stapanire
STĂPÂNÍRE
s. v.
autoritate
,
influență
, înrîurire,
putere
,
stat
,
țară
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia stapanire
Stăpânire
≠
nestăpânire
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia stapanire
stăpâníre
s. f., g.-d.
art
.
stăpânírii
;
pl.
stăpâníri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia stapanire
STĂPÂNÍR//E ~i
f.
1)
v.
A
STĂPÂNI
și
A SE
STĂPÂNI
.
♢
~ de
sine
reținere
de la
manifestarea
sentimentelor
sau a
pornirilor
;
cumpăt
. 2)
pop.
Conducere
,
autoritate
de
stat
. /v.
a (se)
stăpâni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia stapanire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK