sprinceánă (-éne),
s.f. –
1. Fire de
păr crescute în
linie arcuită deasupra ochiului. –
2. Muche,
contrafort. –
3. Bombeu, vîrf de
încălțăminte. – Var.
sprînceană. Mr.
suprăceană. Lat. *
supercenna în
loc de *
supergenna, cf.
geană și sp.
sobreceño (Batistti, II, 953; cf. Cipariu,
Gram., 48; Cihac, I, 107).
Urmașul rom., *
spriceană (cf. mr.), a
primit un
infix nazal, ca în
port.
sobrancelha;
î în
loc de
i este
recent,
puțin răspîndit și pare să
răspundă unei
preocupări de
armonie vocalică, ca de
ex. în
obrinteală ›
obrînteală. În
general se
propune etimonul lat.
supercĭlium (Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 111; Pușcariu 1629; Tiktin; REW 8459;
Candrea), care pare mai
dificil fonetic și care, în
orice caz,
necesită ipoteza unei
contaminări cu
geană. Confuzia cu
sufruncea (Șeineanu,
Semasiol., 105; Meyer,
Alb. St., IV, 120; Tiktin) nu pare
posibilă. După Byck-
Graur, 21,
i din
sprinceană se
explică prin
influența pl.
Uz general (
ALR, I, 21). – Der.
sprincenat, adj. (cu
sprîncene mari).