smîntînă
s.f. –
Spumă,
cremă de
lapte. Sl. *
sŭmętana, de la
sŭmętati, sŭmęstą „a
amesteca, a
agita” (Miklosich,
Slaw. Elem., 48; Lambrior 100; Cihac, II, 352; Tiktin; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti,
GS, V, 158), cf. bg.
smetan, slov.
smetana, pol.
śmietana,
ceh.,
rus.
smetana, lituan.
smantas. Numai rom.
presupune o
formă sl. cu
ę,
celelalte limbi sl.
presupun *sŭmetana, Vasmer, II, 672. S-a
opus acestei der.
îndoiala în ce
privește trecerea an ‹
în, care nu
există în
elementele sl., cf.
jupîn, stînă; pentru a
depăși dificultatea, s-a
atribuit împrumutului o dată mai
veche anterioară sec. X,
explicație ce nu pare
cea mai
bună, cf.
stăpîn. Der. de la un lat.
*mantana ‹
mantum (Pușcariu,
Dacor., III, 386; Pușcariu,
Lr., 286) sau
*mattana ‹
matta (Giuglea,
Dacor., III, 616; Skok,
Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339) este
încă și mai
îndoielnică. Philippide, II, 15,
crede că
ar putea fi cuvînt
autohton. Cf.
REW 5424N. Der.
smîntîni, vb. (a
lua smîntîna de pe
lapte);
smîntînică, s.f. (
plantă,
Galium cruciatum);
smîntînos, adj. (cu
multă smîntînă).