Joaca acum Serpent! Joaca acum Serpent!

Dictionare: ToateDEXSinonimeAntonimeNeologismeOrtograficArh. & Reg.EtimologicAcademic
Cauta

URL scurt: webdex.ro/secundara
Gaseste rime pentru cuvantul secundara

36 rezultate Dex Online pentru definitie secunda, secundar

Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: secundar, secundare
BRĂBĂNÓC s. (BOT.; Pyrola secunda) merișor, perișor, (reg.) verdeața-iernii.
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.
KILOCICLU PE SECÚNDĂ s. v. kilohertz.
MERIȘÓR2, merișoare, s.n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor.
MERIȘOR1, merișori, s.m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor.
MERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (reg.) verdeața-iernii.
MERIȘÓR s. v. brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, smirdar, sunătoare.
merișór (plantă) s. m., pl. merișóri
merișór (fruct) s. n., pl. merișoáre
MERIȘÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor
MERIȘ//ÓR2 ~oáre n. Fructul merișorului. /măr + suf. ~ișor
PERIȘÓR1, perișori, s.m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor.
PERIȘÓR2, perișori, s.m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina).Păr2 + suf. -ișor.
PERIȘÓR s. (Maram. și Transilv.) păruț (~ din cap.)
PERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merișor, (reg.) verdeața-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriță, iarba-părului.
perișór (bot., anat.) s. m., pl. perișóri
PERIȘÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subțire, având frunze late, ovale și păroase, care crește în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~ișor
SECUNDÁ, secundéz, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.
SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania.
secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. și pl. secundeáză
A SECUND//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder
SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].
SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)
SECUNDÁR1, secundare, s.n. Acul ceasornicului care arată secundele. – Secundă + suf. -ar.
SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ♢ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.
SECUNDÁR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, minor, redus. (Problemă de importanță ~.) 7. v. neesențial. 8. episodic, neesențial. (Un rol ~ într-o piesă.)
SECUNDÁR adj. v. secund.
Secundarcentral, esențial, primar, principal
secundár adj. m., pl. secundári; f. sg. secundáră, pl. secundáre
secundár s. n., pl. secundáre
SECUNDÁR1 ~e n. (la ceasornice) Ac care indică secundele. /secundă + suf. ~ar
SECUNDÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai puțin important; de importanță mai mică; marginal. Rol ~. Produs ~.(Propoziție) ~ă propoziție dependentă de altă propoziție. /<lat. secundarius, fr. secondaire
SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanță mai mică; accesoriu. ♢ Medic secundar (și s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmează după primul; al doilea. ♢ (Geol.; și s.n.) Era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată, dependentă. // s.n. Ac al ceasornicului care indică definitie/secundă">secundele. [Var. secondar, -ă adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
SECUNDÁR1, -Ă s. n. ac al ceasornicului care indică secundele. (< secund + -ar)
SECUNDÁR2, -Ă adj. 1. în al doilea rând ca importanță, interes etc.; accesoriu. o învățământ ~ = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. ♢ (psih.) cu reacții lente, durabile și profunde. 2. care urmează după primul. o era ~ă = mezozoic; propoziție ~ă = propoziție subordonată. (< fr. secondaire, lat. secundarius)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online - dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.