scrijeá (-éle),
s.f. –
Felie,
bucată,
tăietură. – Var.
scrijeală, scrijetură. Sb., cr.
skriška, križka (Cihac, II, 334; Tiktin), din sb.
krizati „a
tăia”. – Der.
scrijeli (var.
scrijela, scrijila, scrijili), vb. (a zgîrîia, a rîcîi; a sfîșia, a
rupe; a
inciza; a
grava),
poate legat și de sl.
scrižalĭ „scîndură,
tablă”;
scrijelitură (var.
scrijelătură, scrijălătură, scrijitură etc.), s.f. (zgîrîietură,
tăietură;
ruptură;
fisură,
plesnitură).