Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția scârțâitorii definiție dex
scârțâitorii
găsește rime pentru
scârțâitorii
SCÂRȚÂITOÁRE
s.
1.
v.
morișcă
.
2.
hârâitoare
.
(
Jucăria
numită
~.)
3.
(
BOT
.;
Polycnemum
arvense
)
troscoțel
, (
reg
.)
hericică
,
troscot
-de-
câmp
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scârțâitorii
SCÂRȚÂITOÁRE
s. v.
scârț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scârțâitorii
scârțâitoáre
s. f. (
sil
.
-
țâ
-i-
), g.-d.
art
.
scârțâitórii;
pl.
scârțâitóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia scârțâitorii
SCÂRȚÂITÓR, -OÁRE,
scârțâitori
, -
oare
,
adj., s.f.
1.
Adj. Care
scârțâie
, care
produce
un
scârțâit
1
; care se
aude
strident
, care
produce
o
senzație
auditivă
neplăcută
;
scârțâit
2
.
2.
S.f.
Dispozitiv
(
rudimentar
) de
lemn
prevăzut
cu
aripioare
care,
mișcate
de
vânt
sau cu
mâna
,
produc
un
zgomot
strident
și
alungă
păsările
din
semănături
.
3.
S.f.
Hârâitoare
.
4.
S.f.
Plantă
erbacee
cu
tulpina
întinsă
pe
pământ
, cu
frunzele
înțepătoare
și cu
flori
verzui
;
troscoțel
(
Polycnemum
arvense
).
[Pr.:
-
țâ
-i-.
– Var.:
scârțiitór
, -
oare
adj.] –
Scârțâi
+ suf.
-
tor
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia scârțâitorii
scârțâitór
adj. m. (
sil
.
-
țâ
-i-
), pl.
scârțâitóri
;
f. sg. și pl.
scârțâitoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia scârțâitorii
SCÂRȚÂIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre)
Care
scârțâie
; care
produce
scârțâituri
. /
a
scârțâi
+ suf.
~
tor
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia scârțâitorii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK