SĂNĂTÓS, -OÁSĂ, sănătoși, -oase, adj.
1. Care se bucură de sănătate deplină, care nu suferă de nici o boală sau infirmitate; teafăr,
zdravăn. ♢ Loc. vb.
A se face sănătos = a se însănătoși. ♢ Expr.
A nu fi sănătos (la minte) = a fi (cam) nebun,
zănatic.
Să-l (sau
să o etc.)
porți sănătos sau
sănătoasă = urare adresată cuiva care poartă o haină sau o încălțăminte nouă.
Să fii sănătos =
a) formulă de urare sau de mulțumire;
b) treaba ta, nu ai decât! (Fam.)
A nu fi sănătos dacă... = a nu se putea abține de la ceva (rău), a-i sta în fire să facă ceva (rău). (Adverbial)
A râde sănătos = a râde cu poftă, din toată inima. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care nu este stricat sau atacat de vreo boală; nevătămat, în bună stare. ♦ (Despre obiecte) Care nu este atins de nici o stricăciune; care este în bună stare; întreg,
intact; solid,
rezistent. ♦ Fig. Bine consolidat, cu prestigiu; durabil; intangibil. ♦ Fig. Care nu este alterat moralicește; cinstit,
onest,
corect.
2. Prielnic sănătății; salubru. ♦ (Substantivat, f.; în expr.)
A o lua (sau
a o rupe, a o șterge) la sănătoasa = a o lua la fugă, a pleca repede pentru a nu păți ceva.
3. Fig. Înțelept,
bun, cu (sau de) bun-simț; potrivit,
indicat,
recomandabil. ♦ (Despre acțiuni, activități) Serios,
temeinic. – Lat.
*sanitosus (< sanus).