Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția răsfăț definiție dex
răsfăț
găsește rime pentru
răsfăț
Cuvinte apropiate:
răsfăț
,
răsfăța
RĂSFẮȚ,
răsfățuri
,
s.n.
1.
Faptul
de a (se)
răsfăța
;
mângâiere
,
alintare
; (depr.)
răzgâiere
.
2.
Desfătare
,
plăcere
.
3.
Huzur
,
belșug
. – Din
răsfăța
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia răsfăț
RĂSFĂȚ
s. v.
alintare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răsfăț
RĂSFĂȚ
s. v.
abundență
,
belșug
,
bogăție
,
îmbelșugare
,
îndestulare
,
prisos
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răsfăț
răsfăț
s. n., pl.
răsfățuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia răsfăț
RĂSFĂȚÁ,
răsfắț,
vb. I.
1.
Tranz. A
înconjura
pe cineva cu
dragoste
, cu
tandrețe
exagerată
; a
alinta
; a
răzgâia
. ♦ Refl. A se
purta
ca un
copil
alintat
,
dezmierdat
exagerat
; a
face
fasoane
,
mofturi
; a se
răzgâia
.
2.
Tranz. și refl. A (se)
înveseli
, a (se)
desfăta
, a (se)
delecta
.
3.
Refl. A
ocupa
un
spațiu
mare
, a se
întinde
. –
Răs
-
+
față
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia răsfăț
RĂSFĂȚÁ
vb.
1.
v.
alinta
.
2.
v.
lăfăi
.
3.
v.
delecta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răsfăț
răsfățá
vb., ind. prez. 1 sg.
răsfăț,
3 sg. și pl.
răsfáță
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia răsfăț
A RĂSFĂȚÁ răsfăț
tranz.
(
mai
ales
copii
) A
face
să se
răsfețe
; a
răzgâia
. /
răs
- +
față
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia răsfăț
A SE RĂSFĂȚÁ mă răsfăț
intranz.
1) (
mai
ales
despre
copii
)
A se
alinta
peste
măsură
; a se
răzgâia
. 2) A fi
cuprins
de
plăcere
și de
admirație
; a se
delecta
; a se
desfăta
. 3) A se
întinde
în
voie
(
ocupând
un
loc
mai
mare
decât
trebuie
). /
răs
- +
față
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia răsfăț
răsfățá (răsfățát, răsfățát),
vb. –
1.
A
alinta
, a
dezmierda
. –
2.
A
linguși
, a
peria
. –
3.
(Refl.) A se
desfăta
, a
huzuri
, a se
bucura
de ceva.
Origine
incertă
. Se
consideră
drept
der. de la un lat. *
re
-
ex
-faciāre
(Pușcariu 1442; REW 3130) sau
direct
de la
față
(Tiktin;
Candrea
), cu
sensul
inițial
de „a mîngîia
fața
”;
dar
această der. nu este
posibilă
,
dacă
se are în
vedere
sensul
luii
ex
-
, cf. it.
sfacciato.
Mai
probabil
ar
fi o var. de la
desfăta
, care are
același
sens
, după
paralelismul
răsface =
desface
,
răspica
=
despica
etc.;
pentru
rezultatul
t
›
ț
cf.
a
înfăța
.
Der.
răsfăț,
s.n. (
desfătare
,
plăcere
,
orgie
, desfrîu;
alintare
);
răsfățătură
(var. înv.
răsfățăciune
), s.f. (
dezmierdare
,
alint
). Din
rom
.
provine
săs
.
resfetsân
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia răsfăț
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK