Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția rugare definiție dex
rugare
găsește rime pentru
rugare
Cuvinte apropiate:
rugar
,
rugare
,
rugire
,
rujare
,
rulare
RUGÁRE,
rugări
, s.f. Ac iunea de
a (se)
ruga
si
rezultatul
ei. ♦ (Pop.)
Rugăminte
,
rugă
. ♦ (Înv. si
reg
.)
Petiție
,
cerere
. – V.
ruga
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rugare
RUGÁRE
s. v.
cerere
,
închinare
, închinăciu-ne,
petiție
,
rugă
,
rugăciune
,
rugăminte
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rugare
rugáre
s. f., g.-d.
art
.
rugării
;
(
rugăminți
,
petiții
) pl.
rugări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rugare
RUGÁ,
rog
, vb. I.
1.
Tranz. A
cere
cuiva
stăruitor
îndeplinirea
unei
dorințe
, un
serviciu
, o
favoare
etc. ♢ Expr.
A
ruga
(pe cineva)
de toți
dumnezeii
(sau
cu
Dumnezeu
) = a
cere
foarte
insistent
un
lucru
de la cineva.
Te
rog
(sau
rogu-te
),
formulă
de
politețe
cu care te
adresezi
cuiva
când
îi
ceri
ceva;
fii
bun
,
fii
amabil
.
A-și
ruga
moartea
= a-și
dori
moartea
.
A-i
ruga
(cuiva)
moartea
= a
dori
moartea
(cuiva). ♦ A
pofti
, a
invita
.
2.
Refl. (În
practicile
religioase
) A
face
o
rugăciune
, a
invoca
divinitatea
.
3.
Refl. A
cere
cuiva
voia
sau
îngăduința
de a
face
ceva. ♢ Expr.
Mă
rog
,
formulă
întrebuințată
ca
element
incidental
,
fără
legătură
cu
restul
frazei
,
însemnând
uneori
„
dacă
vrei
,
cum
vrei
”. – Lat.
rogare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rugare
RUGÁ
vb.
1.
(înv.) a
cerca
.
(L-a ~ să-i
facă
un
serviciu
.)
2.
a
invita
, a
pofti
, a
solicita
.
(
Îl
~ să
intre
.)
3.
(
BIS
.)
a se
închina
, (
reg
.) a (se)
sineca
.
(
Toată
ziua
se ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rugare
rugá
vb., ind. prez. 1 sg.
rog
,
3 sg. și pl.
roágă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rugare
A RUGÁ rog
tranz. (
persoane
)
A
solicita
printr-o
adresare
politicoasă
sau
umilă
. ♢
Te
rog
(
frumos
)!
se
spune
, ca
formulă
de
politețe
,
când
cineva se
adresează
unei
persoane
, cerându-i un
serviciu
.
~ (pe cineva) de toți
dumnezeii
a
cere
foarte
insistent
; a
implora
.
Mă
rog
se
spune
când
vorbitorul
lasă
o
hotărâre
la
discreția
interlocutorului
său. /<lat.
rogare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rugare
A SE RUGÁ mă rog
intranz.
1) A
solicita
manifestând
un
interes
personal
deosebit
. ♢
Mă
rog
matale
te
rog
cu
multă
insistență
. 2)
(în
credințele
religioase
)
A
face
o
rugăciune
; a
cere
ajutorul
lui
Dumnezeu
.
♢ ~ cu
cerul
și cu
pământul
a se
ruga
cu o
stăruință
deosebită
. /<lat.
rogare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rugare
rugá (róg, rugát),
vb. –
1.
A
implora
. –
2.
A
cere
, a
solicita
. –
3.
A
invita
. – Mr., megl., istr.
rog
.
Lat.
rǒgāre
(Pușcariu 1472; REW 7361; Densusianu,
GS,
II, 310), cf. it.
rogare,
prov., cat., sp.,
port
.
rogar,
v. fr.
rover.
– Der.
rugă
,
s.f. (
rugăciune
,
implorare
;
petiție
,
cerere
; Trans., Olt.,
hram
; Mold., Trans.,
cruce
,
troiță
);
rugăciune
(megl.
rugăciuni
), s.f. (
închinare
,
rugă
),
probabil
direct
din lat.
rǒgātiōnem
(Pușcariu 1479; REW 7362), cf. prov.
roazó
, fr.
rovaison,
port
.
pogações
;
rugăminte
(megl.
rugămînt
), s.n. (
rugă
,
cerere
),
probabil
pl. n. de la
rugămînt
,
interpretat
ca
sing
. f., cf.
încălțăminte
(după Pușcariu 1480,
direct
din lat.
rǒgāmentum
);
rugător
,
adj. (care
cere
). – Din
rom
.
provine
săs
.
rugan,
vb.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia rugare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK