ACADEMIA ROMÂNĂ
, cel mai
înalt for științific și
cultural al
țării,
înființat la 1 apr. 1866, în
timpul locotenenței Domnești, sub
numele de „
Societatea literară Română”, cu
scopul de a
stabili ortografia și de a
elabora și
publica dicționarul și
gramatica limbii române. Și-a
inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 cînd, o dată cu
adoptarea statutelor, a
devenit „
Societatea Academică Română”.
Era organizată în 3 secțiuni:
literar-
filologică, istorico-
arheologică și a
științelor naturale,
fiecare cu cîte 12
membri titulari, 20 de
corespondenți și un
număr nelimitat de
membri de
onoare români și
străini. Printre
membrii societății în 1866-1867 (
reprezentanți ai tututor
provinciilor locuite de
români): V.
Alecsandri, C. Negruzzi, I.
Heliade Rădulescu, A. Treboniu Laurian (
Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Barițiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (
Macedonia). La 29
mart. 1879
societatea este
declarată, prin
lege,
instituție națională,
devenind „
Academia Română”. Sub
egida ei, s-au
studiat primele scrieri în
limba română, s-au
tipărit documente istorice, s-au
publicat numeroase studii de
istoriografie, de
fizică,
matematică,
chimie,
medicină,
biologie,
geografie etc.,
ediții critice,
precum și
cataloage și
bibliografii. În
perioada 1948-1965
poartă denumirea de
Academia Republicii Populare Române,
iar din 1965 până în 1990, aceea de
Academia Republicii Socialiste Române. În
ultimele decenii,
A. și-a
pierdut treptat autonomia, ceea ce a
făcut ca
activitatea ei să fie sub
nivelul aceleia din
perioada anterioară, cînd, pe
lîngă realizările legate de
ortografia,
gramatica și
dicționarul limbii române, a
avut un
rol major în
promovarea și
dezvoltarea științei și
culturii românești. Începînd cu data de 5
ian. 1990,
A. și-a
recăpătat vechea denumire și
funcționează în
prezent cu 12
secții științifice. Pe
lîngă secții au
fost constituite comisii de
profil, cu
caracter inter- și
multidisciplinar. Are
patru filiale: Iași, Cluj, Timișoara și Tîrgu Mureș. În
subordinea A. sînt
peste 50 de
institute și
centre de
cercetări științifice,
Biblioteca A., Editura A.,
Fundația „Elias”,
Casa Oamenilor de
Știință,
stațiuni experimentale și
case memoriale. În
A. pot fi
aleși maximum 181 de
membri titulari și
corespondenți. Este
condusă de un
Prezidiu compus din
președinte, cei
patru vicepreședinți,
președinții secțiilor și ai
filialelor Academiei.
Organul suprem de
conducere este
Adunarea Generală.
A. decernează,
anual,
premii pentru contribuții deosebite,
originale, în
diferite domenii ale științei și
culturii.
Publică numeroase periodice generale și de
specialitate, ca: „
Analele Academiei Române”,
Memoriile secțiilor științifice,
reviste de
profil ale institutelor etc., în
limba române și în
limbi de
circulație internațională.