Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția roabe definiție dex
roabe
găsește rime pentru
roabe
Cuvinte apropiate:
roabă
,
roade
,
roate
CALEA-RÓBILOR
s. v.
calea
lactee
,
calea
-
laptelui
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia roabe
Cálea-Róbilor
s. pr. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia roabe
DRUMUL RÓBILOR
s. v.
calea
lactee
,
calea
-
laptelui
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia roabe
ROÁBĂ
,
roabe
, s.f.
1.
Vehicul
pentru
transportul
materialelor
pe
distanțe
mici
,
alcătuit
dintr-o
ladă
sau dintr-o
platformă
cu o
roată
și cu
două
brațe
, de care
împinge
omul
;
tărăboanță
.
2.
Cantitate
de
material
care se
poate
căra
o dată cu
roaba
(
1
). –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia roabe
ROÁBĂ
s. (pop.)
tărăboanță
, (
reg
.)
rotcol
, (prin Transilv.)
căroaie
.
(A
căra
ceva cu ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia roabe
roábă
(
persoană
,
obiect
) s. f., g.-d.
art
.
roábei
;
pl.
roábe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia roabe
ROÁBĂ roábe
f.
1)
Vehicul
pentru
transportat
materiale
la
distanțe
mici
,
format
dintr-o
ladă
sau o
platformă
,
rezemată
pe o
roată
, și
prevăzut
cu
două
mânere
. 2)
Cantitate
de
materiale
cât
încape
într-un
astfel
de
vehicul
.
O
roabă
de
nisip
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia roabe
ROB, ROÁBĂ
,
robi
, roabe
s.m. și f.
1.
(În
evul
mediu
, în
țările
române
)
Om
aflat
în
dependență
totală
față
de
stăpânul
feudal
,
fără
ca acesta să
aibă
dreptul
de a-l
omorî
. ♦
Om
care
muncește
din
greu
. ♦
Persoană
luată
în
captivitate
(și
folosită
la
munci
grele
);
captiv
. ♦ (Pop.)
Deținut
,
întemnițat
. ♦ Fig.
Persoană
foarte
supusă
,
foarte
devotată
cuiva. ♦ (În
limbajul
bisericesc
)
Persoană
credincioasă
;
creștin
.
2.
Om
aflat
în
relații
social
-
politice
de
subjugare
, de
aservire
.
3.
Fig.
Persoană
subjugată
de o
pasiune
, de o
preocupare
copleșitoare
, de o
obligație
. – Din sl.
robŭ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia roabe
ROB
s.
1.
v.
sclav
.
2.
captiv
.
(~ la
turci
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia roabe
ROB
s. v.
condamnat
,
deținut
,
ocnaș
,
osândit
,
pușcăriaș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia roabe
rob
s. m., pl.
robi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia roabe
ROB (roábă (robi, roábe)
m.
și
f.
1)
(în
orânduirea
sclavagistă
)
Persoană
aflată
în
dependență
totală
de un
stăpân
;
sclav
;
serv
;
șerb
. ♢
Calea
(
sau
Drumul
)-~ilor
constelație
constituită
dintr-o
îngrămădire
de
stele
în
formă
de
brâu
luminos
;
Calea
Lactee
. 2)
ist
.
Prizonier
de
război
folosit
la
munci
grele
;
captiv
.
~ la
turci
. 3)
fig.
Persoană
care
muncește
din
greu
. 4)
fig.
Persoană
foarte
supusă
, care
ascultă
și
execută
orbește
ordinele
cuiva;
sclav
. ♢
~ul lui
Dumnezeu
se
spune
, în
limbajul
bisericesc
,
oricărui
credincios
. 5)
fig.
Persoană
obsedată
permanent
(de o
preocupare
);
sclav
.
~ al
pasiunii
. /<sl.
robu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia roabe
rob (róbi),
s.m. –
1.
Captiv
,
prizonier
de
război
. –
2.
Sclav
. –
3.
(Bihor)
Hoț
. – Mr.
rob
. Sl.
rabŭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr.,
ceh
.,
pol
.,
alb
., mag.
rab.
– Der.
roabă
,
s.f. (
sclavă
;
tărăboanță
), la care
sensul
al
doilea
este tot sl., cf. sb.
raba
„
căruță
” (după Lacea,
Dacor.,
III, 745, din
săs
.
Rabber
);
robaci
,
adj. (Mold.,
asiduu
,
harnic
);
robi
,
vb. (a
captiva
, a
face
sclav
; a se
duce
; a
trăi
ca
sclav
), cf. sl.
rabiti;
robie
,
s.f. (
sclavie
,
captivitate
), cf. sb., cr.
robia
;
robcă
,
s.f. (înv.,
sclavă
);
robime
,
s.f. (înv.,
sclavi
);
roboti
,
vb. (Mold., a munic, a
trudi
), din sl.
rabotiti
„a
face
robi
”, cf.
rus
.
rabotatĭ
„a
munci
”;
robotă
(var.
robot
), s.f. (Trans.,
clacă
;
muncă
), din sl.
rabota
„
captivitate
”, cf.
ceh
.,
pol
.,
rus
.
rabota
,
bg.
rabot
;
roboteală
,
s.f. (
muncă
,
activitate
);
robotaș
,
s.m. (Trans.,
clăcaș
), din sb.
rabotaš
, mag.
rabotos
;
robșag
,
s.n. (
Maram
.,
sclavie
), din mag.
rabsag
;
desrobi,
vb. (a
elibera
, a da
libertate
);
desrobitor,
adj. (
liberator
);
robot
,
s.m. (
robot
,
automat
), din
ceh
.
robota
prin
intermediul
fr.
robot
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia roabe
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK