Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția racani definiție dex
racani
găsește rime pentru
racani
Cuvinte apropiate:
băcăni
,
măcăni
,
măcăni
,
păcăni
,
răcan
,
răcăli
,
răcăni
,
răcăși
,
răcni
,
râcăi
,
râcâi
,
țăcăni
,
țăcăni
RĂCÁN
,
răcani
, s.m. (Depr.)
Recrut
(în
armată
). –
Probabil
contaminare
între
rec
[r]
ut
și
râtan
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia racani
RĂCÁN
s. v.
recrut
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia racani
răcán
s. m., pl.
răcáni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia racani
răcán,
răcáni,
s.m. (pop.; deprec.)
1.
soldat
(
recrut
).
2.
pui
de
broască
;
linguraș
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia racani
răcán (răcáni),
s.m. –
1.
Brotac
. –
2.
Recrut
.
Origine
incertă
,
dar
sigur
expresivă
. După Spitzer,
Dacor.,
IV
, 668, de la o
rădăcină
*
rac
de
origine
onomatopeică
ca
orac
în
orăcăi
.
Această
explicație
se
potrivește
pentru
primul
sens
;
dar
al
doilea
pare că
presupune
în
sursa
expresivă
un al
doilea
sens
, de „
grosolănie
,
obiect
necizelat
”, care
apare
și în unele
cuvinte
înrudite
,
dintre
cele
ce
urmează
. Der. de la un lat.
raccanus
, din
raccāre
„a
răcni
” (Pușcariu,
Dacor.,
III, 687-9; REW 7019;
Candrea
), cf. it.
raganello
„
brotac
”, sau din
rac
„
cancer
” (Scriban) este
îndoielnică
. Cf. it.
rácano
„șopîrlă”,
racola
„
broască
”,
cuvinte
tot
expresive
(
Prati
, 808). Der.
răcănel
(var. Bucov.
răcăteț
,
racateț
,
Trans.
racachici
), s.m. (
brotac
):
rachet,
s.n. (cîntecul
broaștei
);
răchițel
, s.m. (
Maram
.,
brotac
);
răcădui
,
vb. (Mold., a se
răsti
la cineva), pe care Tiktin și
Candrea
îl
leagă
în
mod
greșit
de
răgădui
;
răgălie
(var.
răgățină, răgățînă
), s.f. (
îngrămădire
de
lemne
,
bușteni
etc.,
tufă
noduroasă
), var.
probabil
prin
contaminare
cu
rădăcină
(după Tiktin din sl.
rogŭ
„
corn
”);
radină
(var.
ratină
), s.f. (Olt.,
tufă
), cu
același
schimb
din
răgace
›
rădașcă
;
rătăcană
(var.
rătăcanie
), s.f. (Mold.,
mărăciniș
urît), cu
metateză
;
rătăcănos
, adj. (Mold.,
neregulat
);
rancote
,
s.f. pl. (Olt., Trans.,
rămuriș
,
crengi
), de la
aceeași
rădăcină
expresivă
, cu
infixul
nazal
;
rascote
,
s.f. pl. (
rămuriș
), var. cuvîntului
anterior
;
răscoage
,
s.f. (
răchițică
,
Epilobium
angustifolium
). Cf.
rătăci
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia racani
RĂCĂNÍ,
pers
. 3
răcănește
,
vb.
IV
. Intranz. A
orăcăi
. –
Rac
+ suf.
-
ăni
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia racani
RĂCĂNÍ
vb. v.
ocăcăi
,
orăcăi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia racani
răcăní
vb., ind. prez. 3 sg.
răcănéște
,
imperf. 3 sg.
răcăneá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
răcăneáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia racani
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK