definiția rădăcină definiție dex

rădăcină

găsește rime pentru rădăcină
Cuvinte apropiate: rădăcină

RĂDĂCÍNĂ,

rădăcini, s.f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura și funcțiile pe care le are. ♢ Compus: (Bot.) Rădăcina vieții = ginseng. ♦ Fig. Origine, izvor, cauză. ♢ Expr. A curma (sau a tăia, a stârpi) răul din (sau de la) rădăcină = a desființa un rău cu totul și definitiv. 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într-un țesut. Rădăcina unui dinte. ♦ Partea profundă a unei tumori. 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac. 4. P. anal. Partea de jos a unui zid, a unui munte etc.; bază, temelie. ♦ Partea de la baza anumitor organe. Rădăcina nasului. ♦ Limita de adâncime a anumitor obiecte. 5. Valoarea necunoscutei dintr-o ecuație; radical. ♢ Rădăcina pătrată (a unui număr sau a unei expresii algebrice) = număr (sau expresie algebrică) care, înmulțit cu sine însuși, reproduce numărul dat (sau expresia algebrică dată). Rădăcina cubică (a unui număr sau a unei expresii algebrice) = număr (sau expresie algebrică) care, înmulțit succesiv de două ori cu sine însuși, reproduce numărul dat (sau expresia algebrică dată). 6. (Lingv.) Element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului; radical. – Lat. radicina (cu unele sensuri după fr. racine).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia rădăcină

RĂDĂCÍNĂ

s. 1. (BOT.) rădăcină laterală v. radicelă; rădăcină secundară v. radicelă, rădăcină laterală. 2. rădăcina-vieții v. ginseng. 3. cotor, (reg.) măcău. (~ cozii calului.) 4. (MED.) (pop.) țâțână. (~ unui furuncul.) 5. (LINGV.) radical. (~ unui cuvânt.) 6. (MAT.) radical. (~ unui număr.) 7. v. soluție.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină

RĂDĂCÍNĂ

s. v. bază, fundament, fundație, scorbură, temelie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină

rădăcínă

s. f., g.-d. art. rădăcínii; pl. rădăcíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia rădăcină

RĂDĂCÍN//Ă ~i

f. 1) Organ al plantelor superioare, care îndeplinește funcția de fixare în sol și de absorbire a apei și a substanțelor nutritive. ♢ A prinde ~ (sau ~i) a) a da rădăcină; b) a se stabili într-un loc pe un timp îndelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat într-un țesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ♢ A curma (sau a stârpi, a tăia) răul din (sau de la) ~ a înlătura un rău în mod radical. 4) mat. Număr care, ridicat la o anumită putere, dă numărul dat; radical. ~ pătrată. 5) lingv. Element al unui cuvânt dotat cu sens lexical și comun pentru toate cuvintele din aceeași familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a născut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obârșie; proveniență. [G.-D. rădăcinii] /<lat. radicina
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia rădăcină

rădăcínă (rădăcíni),

s.f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia rădăcină

RĂDĂCINA-CIÚMEI

s. v. captalan.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină

rădăcína-ciúmei

s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia rădăcină

RĂDĂCINA-SĂRĂCÍEI

s. v. pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină

RĂDĂCINA-ȘÁRPELUI

s. v. răculeț.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină

RĂDĂCINĂ-DE-FRÍGURI

s. v. rodul-pământului.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină

RĂDĂCINĂ-DE-LINGOÁRE

s. v. iarbă-de-lingoare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină

rădăcínă-de-lingoáre

s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia rădăcină

RĂDĂCINĂ-DÚLCE

s. v. lemn-dulce.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină

rădăcínă-dúlce

s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia rădăcină

RĂDĂCINĂ-NEÁGRĂ

s. v. tătăneasă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia rădăcină
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar