definiția pătuli definiție dex

PĂTULÍ,

pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul¹.

pătulí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulésc, imperf. 3 sg. pătuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pătuleáscă

PĂTÚLI ~e

n. 1) Poliță din scânduri sau nuiele, situată la o înălțime nu prea mare într-un adăpost pentru păsările de curte. 2) Construcție din scânduri bătute rar sau împletite din nuiele, ridicată deasupra solului, în care se păstrează știuleții de porumb; sâsâiac; porumbar; leasă; coșar. 3) v. PĂTUIAC. 4) Platformă din scânduri sau nuiele, fixată pe pari (sau într-un copac), care servește drept punct de observație. 5) rar Ramă din scânduri așezată pe sol (cu un strat de gunoi) și acoperită cu un material transparent (de obicei sticlă), în care crește răsadul; răsadniță. /<lat. patubulum

A PĂTUL//Í ~ésc

tranz. pop. A face să se pătulească; a poligni; a pologi. /Din pătul

A SE PĂTUL//Í

pers. 3 se ~éște intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziție aproape orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din pătul

PĂTÚL¹

, pătule, s.n. 1. Construcție cu pereții din șipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului, care servește la păstrarea porumbului (în știuleți); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Coteț (construit pe pari sau într-un copac) pentru păsările de curte; coteț pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân etc., care servește pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (și mic). 4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei, de pe care se pescuiește. 5. Pătuiac. 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci, care servește ca loc de observație (pentru paznici, pentru vânători etc.); – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).

PĂTÚL²

, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructele galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].

PĂTÚL

s. v. comarnic, corlată, grajd, staul.

PĂTÚL

s. 1. coșar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.) 2. v. hambar. 3. porumbar, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță, porumbiște, porumbiță, (Ban.) golâmbar. (~ pentru porumbei.) 4. (pop.) cotineață, (reg.) pătuiac, poiată. (~ pentru păsările de curte.) 5. (reg.) alaș, pătuiac. (~ pentru pază, la o vie.) 6. pătuiac. (~ pentru clădit claia de nutreț.) 7. v. răsadniță.

pătúl

adj. m., pl. pătúli

pătúl

s. n., pl. pătúle

pătúl¹,

pătúle și pătúluri, s.n. (pop.) 1. postament din scânduri, din crengi etc. fixat pe pari sau într-un copac, care servește ca loc de observație (pentru paznici, vânători etc.); pătuiac. 2. postament de scânduri, de crengi, de pari etc. așezat pe stâlpi, pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț; pătuiac. 3. leasă de nuiele sau poliță sprijinită pe furci înalte, pe care se pune cașul să se scurgă; comarnic. 4. un fel de podeț construit pe stâlpi, la suprafața unei ape, de pe care se pescuiește noaptea. 5. construcție cu pereții de șipci sau din nuiele împletite pentru păstrarea porumbului; porumbar, hambar de cereale, mogtar, coșar. 6. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsările de curte; poiată, cotineață, pătuiac. 7. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari; porumbar, hulubărie, pătuiac. 8. grajd, staul. 9. șopron pentru unelte, căruță etc. 10. (reg.) colibă ciobănească la stână. 11. (reg.) adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari, la câmp sau la stână; pătuiac. 12. chioșc; frunzar. 13. postament improvizat din lemne, din crengi etc. așezat direct pe pământ sau pe țăruși scunzi, pe care se clădește un stog sau o claie, se pune cânepă, fructele la uscat, stupii etc.; pat, păteac, pătiuc. 14. culcuș improvizat din frunze, paie și fân, bun de dormit; pat rudimentar, pătuiac. 15. cuib, cuibar unde ouă păsările de curte. 16. postament de piatră sau cărămidă pe care se clădește cuptorul de pâine. 17. raft cu polițe suprapuse pe care se așază fructele sau unele legume. 18. corlata carului. 19. cursă pentru prins animalele sălbatice reprezentată printr-o groapă adâncă acoperită cu frunziș. 20. băț special acoperit la un cap cu mămăligă, iar cu celălalt înfipt pe fundul bălții, servind ca nadă la pește. 21. (art.) numele unui dans popular jucat de călușari.