Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pustiurile definiție dex
pustiurile
găsește rime pentru
pustiurile
PUSTÍU, -ÍE,
(
I
)
pustiuri
,
s.n., (
II
)
pustii
,
adj.
I.
S.n.
1.
Regiune
sălbatică
,
lipsită
de
vegetație
și de
populație
;
spec
.
întindere
vastă
și
plană
de
teren
lipsită
de
vegetație
și
nepopulată
,
acoperită
cu
nisip
;
deșert
. ♢
Loc
. adv.
În
pustiu
= în
zadar
,
degeaba
.
A
pustiu
= a
jale
, a
moarte
,
prevestind
moartea
. ♢ Expr.
A
fluiera
în
(sau
a)
pustiu
= a
fluiera
în
semn
de
neizbândă
, de
părere
de
rău
, de
plictiseală
; a
fluiera
a
pagubă
.
Ducă
-se pe
pustiu
(sau
pe
pustii
)
=
ducă
-se
dracului
,
lua
-l-
ar
naiba
; (
eufemistic
)
diavolul
,
dracul
.
2.
Fig.
Singurătate
apăsătoare
pe care o
simte
cineva;
plictiseală
;
mâhnire
,
supărare
,
durere
.
II.
Adj.
1.
(
Despre
locuri
,
ținuturi
) Care se
află
în
stare
sălbatică
,
fără
vegetație
și
fără
populație
. ♦
Aflat
în
paragină
, în
ruină
;
părăsit
. ♦ (
Substantivat
; înv. și pop., în
imprecații
)
Blestemat
,
afurisit
.
2.
În care nu se
află
nimeni
(și
nimic
).
Cameră
pustie
.
3.
Fig.
Singur
,
părăsit
,
copleșit
de o
singurătate
apăsătoare
;
stingher
;
deznădăjduit
. [Var.: (pop.)
pustíe
s.f.] – Din bg.
pustinja.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pustiurile
PUSTÍU
adj., s. v.
afurisit
,
blestemat
,
câinos
,
hain
,
îndrăcit
,
rău
,
ticălos
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pustiurile
PUSTÍU
adj. v.
deșert
,
gol
,
nepăzit
,
nesupravegheat
,
vid
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pustiurile
PUSTÍU
adj., s.
1.
adj.
deșert
,
gol
,
necultivat
,
sălbatic
,
vid
, (înv. și
reg
.)
săcret
, (înv.)
puștiicios
,
pustiit
.
(Un
loc
, un
ținut
~.)
2.
s. v.
deșert
.
3.
s. v.
pustietate
.
4.
adj. v.
nelocuit
.
5.
adj. v.
neumblat
.
6.
adj.
părăsit
.
7.
adj.
singur
,
stingher
.
(A
rămas
~ pe
lume
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pustiurile
Pustiu
≠
aglomerat
,
arhiplin
,
populat
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia pustiurile
pustíu
adj. m., f.
pustíe
;
pl. m. și f.
pustíi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pustiurile
pustíu
s. n.,
art
.
pustíul
;
pl.
pustíuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pustiurile
PUSTÍ//U
1
~e
(
~i
) 1) (
despre
locuri
) Care nu are
nimic
.
Pădure
~e
.
Stradă
~e
. 2) (
despre
localități
,
încăperi
,
spații
) Care este
lipsit
de
viață
; în care (sau pe care) nu se
află
nimeni
.
Școală
~e
.
Peron
~
. 3) (
despre
regiuni
,
ținuturi
) Care este
fără
vegetație
și
fără
populație
;
deșert
;
gol
. /<bulg.
pustinja
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pustiurile
PUSTÍU
2
~ri
n.
1)
Regiune
întinsă
nisipoasă
,
aproape
lipsită
de
vegetație
din
cauza
aridității
solului
;
deșert
. ♢
În ~
a) în
gol
; b) în
zadar
.
Ducă
-se pe ~
a)
numire
eufemistică
a
diavolului
; b)
epilepsie
. 2)
fig.
Stare
sufletească
apatică
a
omului
solitar
;
singurătate
chinuitoare
. /<bulg.
pustinja
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pustiurile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK