Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pritociti definiție dex
pritociti
găsește rime pentru
pritociti
Cuvinte apropiate:
pritocit
PRITOCÍ,
pritocesc
,
vb.
IV
. Tranz. A
turna
vinul
dintr-un
butoi
în
altul
, după
fermentație
,
pentru
a-l
limpezi
(prin
separarea
de
drojdia
care s-a
așezat
la
fund
);
p. gener.
a
turna
un
lichid
dintr-un
vas
în
altul
. ♦ A
scoate
și a
turna
la
loc
, de mai
multe
ori la
rând
,
zeamă
dintr-un
vas
cu
murături
, cu
varză
acră
,
pentru
a
dizolva
sarea
depusă
la
fund
. ♦ Fig. A
muta
dintr-un
loc
în
altul
. – Din bg.
pretoča,
scr.
pretočiti.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pritociti
PRITOCÍ
vb.
1.
(
reg
.) a
răvăci
, a
strecura
.
(A ~
vinul
.)
2.
v.
transvaza
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pritociti
pritocí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
pritocésc
, imperf. 3 sg.
pritoceá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
pritoceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pritociti
A PRITOC//Í ~ésc
tranz.
1) (
vinul
) A
trece
dintr-un
butoi
în
altul
(
pentru
a
separa
de
drojdie
). 2) (
moarea
) A
scoate
din
vas
și a
turna
la
loc
de
câteva
ori la
rând
. /<bulg.
pretoța,
sb.
pretoțiti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pritociti
pritocí (pritocésc, pritocít),
vb. – A
transvaza
, a
deșerta
. – Var. Mold.
pitroci
.
– Mr.
pitrocire
.
Sl.
pritočiti
, cuvînt
citat
de Miklosich,
Lexicon
,
685,
fără
sens
cunoscut
,
dar
care
trebuie
să-l
aibă
pe cel din
rom
., din sl.
točiti
„a
agita
”, cf. bg.
pretoči
, slov.
pritočiti
, cu
același
sens
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
41; Conev 63), și bg.
točam
› megl.
tuțǫș, țuțiri
„a
scoate
moare
de
varză
” (Capidan 306).
Pascu
, I, 62,
derivă
în
mod
greșit
mr. din
piatră
.
– Der.
pritoacă
, s.f. (
vas
pentru
transportul
strugurilor
);
pritoc
, s.n. (
pritocire
);
pritoceală
,
s.f. (
transvazare
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia pritociti
PRITOCÍT
2
, -Ă,
pritociți, -te,
adj. (
Despre
vin
sau
zeama
de
varză
, de
murături
) Care a
fost
supus
pritocirii
. – V.
pritoci
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pritociti
PRITOCÍT
1
s.n.
Pritocire
. – V.
pritoci
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pritociti
PRITOCÍT
adj.
1.
(
reg
.)
răvăcit
.
(
Vin
~.)
2.
v.
trans-vazat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pritociti
PRITOCÍT
s.
pritoceală
,
pritocire
,
pritocitură
, (pop.)
pritoc
.
(~ul
verzei
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pritociti
pritocít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pritociti
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK