Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția predicativ definiție dex
predicativ
găsește rime pentru
predicativ
Cuvinte apropiate:
predicativ
,
predicativă
,
predictiv
PREDICATÍV, -Ă,
predicativi
, -e,
adj.
1.
(
Gram
.) Care
formează
sau
poate
forma
predicatul
(
1
);
referitor
la
predicat
. ♢
Verb
predicativ
=
verb
care
poate
forma
singur
predicatul
unei
propoziții
.
Nume
predicativ
=
nume
care,
împreună
cu un
verb
copulativ
,
formează
predicatul
unei
propoziții
.
Propoziție
predicativă
=
propoziție
care
îndeplinește
rolul
de
nume
predicativ.
2.
(
Log
.) Care se
referă
la
predicat
(
2
), care
aparține
predicatului
. – Din fr.
prédicatif.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia predicativ
predicatív
adj. m., pl.
predicatívi
;
f. sg.
predicatívă
, pl.
predicatíve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia predicativ
PREDICATÍV ~ă
(
~i
,
~e
)
gram
. Care
joacă
rol
de
predicat
sau de
parte
a
acestuia
.
Nume
~
.
Propoziție
~
ă
. /<fr.
prédicatif
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia predicativ
PREDICATÍV, -Ă
adj.
1.
Verb
predicativ
=
verb
care
poate
forma
singur
predicatul
;
nume
predicativ
=
nume
care,
împreună
cu un
verb
copulativ
,
formează
predicatul
unei
propoziții
;
propoziție
predicativă
(și
s.f.
) =
propoziție
care
îndeplinește
față
de
propoziția
regentă
rolul
de
nume
predicativ.
2.
(
Log
.
)
Referitor
la
predicat
. [< lat.
praedicativus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia predicativ
PREDICATÍV, -Ă
adj.
1. care
formează
sau
poate
forma
predicatul
; cu
valoare
de
predicat
. o
verb
~ =
verb
care
poate
forma
singur
predicatul
unei
propoziții
;
nume
~ =
nume
care,
împreună
cu un
verb
copulativ
,
formează
predicatul
;
propoziție
~
ă
(și s. f.) =
propoziție
subordonată
care
îndeplinește
funcția
de
nume
predicativ pe
lângă
un
verb
copulativ
din
regentă
;
element
~
suplimentar
=
parte
secundară
de
propoziție
cu
dublă
subordonare
(
față
de
verb
și de
subiect
sau
obiect
);
propoziție
~
ă
suplimentară
(și s. f.) =
propoziție
subordonată
care
îndeplinește
în
frază
rol
de
element
predicativ
suplimentar
. 2. (
log
.)
referitor
la
predicat
. (< fr.
prédicatif
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia predicativ
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK