Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția predicate definiție dex
predicate
găsește rime pentru
predicate
Cuvinte apropiate:
predicare
,
predicat
PREDICÁT
,
predicate
, s.n.
1.
(
Gram
.)
Parte
principală
a
propoziției
, care
arată
o
acțiune
, o
stare
sau o
însușire
a
subiectului
. ♢
Predicat
verbal
=
predicat
exprimat
printr-un
verb
la un
mod
personal
(sau printr-o
interjecție
).
Predicat
nominal
=
predicat
format
dintr-un
verb
copulativ
la un
mod
personal
și un
nume
predicativ
.
2.
(
Log
.)
Termen
al unei
judecăți
care
afirmă
sau
neagă
ceva
despre
subiect
. – Din fr.
prédicat
, lat.
praedicatum
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia predicate
predicát
s. n., pl.
predicáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia predicate
PREDICÁT ~e
n.
1)
gram
.
Parte
principală
a
propoziției
care
atribuie
subiectului
o
acțiune
, o
stare
sau o
insușire
. 2)
log
.
Termen
al unei
judecăți
care
afirmă
sau
neagă
ceva
despre
subiectul
acesteia
. /<fr.
prédicat
,
lat.
praedicatum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia predicate
PREDICÁT
s.n.
1.
Parte
principală
a
propoziției
care
atribuie
subiectului
o
acțiune
, o
stare
, o
însușire
. ♢
Predicat
verbal
=
predicat
format
dintr-un
verb
predicativ
la un
mod
personal
;
predicat
nominal
=
predicat
format
dintr-un
verb
copulativ
și un
nume
predicativ
.
2.
Termen
al unui
raționament
care
afirmă
sau
neagă
ceva în
legătură
cu
subiectul
. ♦ (
În
logica
simbolică
)
Element
constitutiv
al
funcțiilor
specifice
calculului
cu predicate. [< lat.
praedicatum
, cf. fr.
prédicat
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia predicate
PREDICÁT
s. n.
1.
parte
principală
a
propoziției
care
atribuie
subiectului
o
acțiune
, o
stare
, o
însușire
. o ~
verbal
=
predicat
exprimat
printr-un
verb
predicativ
la un
mod
personal
,
locuțiune
verbală
,
adverb
sau
interjecție
predicativă
; ~
nominal
=
predicat
exprimat
printr-un
verb
copulativ
și un
nume
predicativ
. 2. (
log
.)
termen
al unei
judecăți
care
afirmă
sau
neagă
ceva în
legătură
cu
subiectul
. ♢ (
log
.
simbolică
)
element
constitutiv
al
funcțiilor
specifice
calculului
de predicate. 3. (
mat
.)
enunț
care
depinde
de
una
sau mai
multe
variabile
și
căruia
,
pentru
orice
valoare
dată
variabilelor
, îi
corespunde
o
propoziție
. (< fr.
prédicat
, lat.
praedicatum
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia predicate
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK