prápur (-re),
s.n. –
1. (Înv.)
Steag,
stindard. –
2. Steag bisericesc. –
3. Peritoneu. – Var.
prapor. Origine îndoielnică. Din sl.
praporŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf.
rus.
prapor;
dar istoria cuvîntului nu este
clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich,
Fremdw., 119,
ipoteză improbabilă; din sl.
peró „pană”,
pariti „a
zbura”, după Vasmer, II, 425,
soluție puțin convingătoare). S-
ar putea porni de la gr. πρατίς „
diafragmă” (Diculescu,
Elementele, 476), al
cărui rezultat rom. *
prap, ar da pl.
prapuri, înv.
prapure; în acest
caz ar trebui să se
admită că sl. este
împrumut din
rom. – Der.
praporcic (var.
prapurcic), s.m. (
port-
drapel), din
rus.
praporčik, sec. XIX, înv.