Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția prabusire definiție dex
prabusire
găsește rime pentru
prabusire
Cuvinte apropiate:
prăbușire
PRĂBUȘÍ
,
prăbușesc
, vb.
IV
. Refl. și tranz.
1.
A
cădea
sau a
face
să
cadă
brusc
și cu
zgomot
(de la
înălțime
); a (se)
prăvăli
, a (se)
nărui
, a (se)
surpa
, a (se)
dărâma
. ♦ Refl. Fig. A
decădea
. ♦ (
Despre
ape
) A
cădea
de la
înălțime
, a
curge
repede
pe un
loc
abrupt
.
2.
Fig. A
lua
sau a
face
să ia
sfârșit
, să
dispară
(
brusc
). – Din scr.
probušiti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia prabusire
PRĂBUȘÍ
vb.
1.
v.
dărâma
.
2.
a
cădea
, a se
dărâma
, a se
nărui
, a
pica
, a se
prăvăli
, a se
surpa
, (
reg
.) a se
îmburda
.
(S-a ~
casa
pe el.)
3.
a se
surpa
, (pop.) a se
ponorî
.
(S-a ~ un
mal
.)
4.
v.
cădea
.
5.
a (se)
prăvăli
, a (se)
rostogoli
, (înv.) a (se)
ponorî
.
(S-a ~ în
prăpastie
.)
6.
v.
doborî
.
7.
a
cădea
, a se
prăvăli
.
(
Apa
se ~ de la
înălțime
,
formând
o
cascadă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia prabusire
PRĂBUȘÍ
vb. v.
arunca
,
azvârli
,
năpusti
,
năvăli
,
precipita
,
repezi
,
sări
,
tăbărî
,
zvârli
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia prabusire
prăbușí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
prăbușésc
, imperf. 3 sg.
prăbușeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
prăbușeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia prabusire
A PRĂBUȘ//Í ~ésc
tranz.
A
face
să se
prăbușească
. /<bulg.
probusa(se)
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia prabusire
A SE PRĂBUȘ//Í mă ~ésc
intranz.
1) (
despre
obiecte
masive
) A
cădea
brusc
(și cu
zgomot
) de la
înălțime
sfărâmându-se. 2) (
despre
guverne
sau
regimuri
reacționare
) A
cădea
de la
putere
(
fiind
depășit
de
evenimente
). 3) (
despre
ființe
) A
cădea
sau a se
lăsa
cu
toată
greutatea
corpului
; a se
trânti
. 4) (
despre
ape
) A
curge
cu
repeziciune
de pe un
loc
abrupt
(
formând
o
cascadă
); a se
prăvăli
. 5)
fig.
(
despre
planuri
,
speranțe
,
vise
etc.
) A se
risipi
până la
dispariția
completă
; a
înceta
să mai
existe
; a se
spulbera
. 6)
fig.
A
cădea
într-o
stare
inferioară
celei
precedente
; a
regresa
; a
decădea
. /<bulg.
probusa(se)
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia prabusire
prăbușí (prăbușésc, prăbușít),
vb. –
1.
A se
prăvăli
, a da
jos
. –
2.
A
ruina
, a
demola
. –
3.
A trînti, a
cufunda
. Sb.
probušiti,
bg.
probušam
„a
perfora
” (Tiktin; Miklosich,
Slaw. Elem.,
39). – Der.
prăbușitură
,
s.f. (
ruină
;
loc
pietros
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia prabusire
PRĂBUȘÍRE
,
prăbușiri
, s.f.
Acțiunea
de
a (se)
prăbuși
și
rezultatul
ei;
prăbușeală
. ♦ Fig.
Deznădejde
,
deprimare
;
p. ext.
decădere
. – V.
prăbuși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia prabusire
PRĂBUȘÍRE
s.
1.
cădere
,
dărăpănare
,
dărâmare
,
dărâmat
,
năruire
,
năruit
,
prăvălire
,
risipire
,
surpare
,
surpat
, (
rar
)
prăbușeală
, (înv.)
risipă
.
(~ unei
case
vechi
.)
2.
scufundare
,
surpare
.
(~
pământului
.)
3.
v.
cădere
.
4.
prăvălire
, rosto-
golire
, (
rar
)
rostogolit
.
(~ cuiva în
prăpastie
.)
5.
v.
doborâre
.
6.
(ASTRON.) prăbușire gravitațio-nală
=
colaps
gravitațional
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia prabusire
prăbușíre
s. f., g.-d.
art
.
prăbușírii
;
pl.
prăbușíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia prabusire
PRĂBUȘÍR//E ~i
f.
1)
A
PRĂBUȘI
și
A SE
PRĂBUȘI
. 2)
fig.
Încetare
de a mai
exista
;
sfârșit
;
dispariție
. 3)
Rezultat
nereușit
al unei
acțiuni
;
insucces
;
eșec
. /v.
a (se)
prăbuși
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia prabusire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK