Definitia post definitie DEX Online, dictionar roman

POST¹-

Element de compunere care înseamnă „după”, „ulterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. post, fr. post-.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia post

POST²,

posturi, s.n. 1. Funcție, slujbă. ♢ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație. ♢ Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia post

POST³,

posturi, s.n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ♢ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ♢ Loc. vb. A ține post = a posti. ♢ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ♢ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ♢ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia post

POST

s. v. slujbă.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia post

POST

s. (BIS.) 1. (pop.) sec, (prin Mold.) popă. (În timpul ~ului de Crăciun.) 2. postul mare v. păresimi.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia post

POST

s. v. dietă, regim.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia post

Post

≠ câșlegi

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia post

post

(adm., mil., tehn., bis.) s. n., pl. pósturi

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia post

POST-³

: ~fáctum În urma săvârșirii faptului; după ce a avut loc fapta. /Cuv. lat.

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia post

POST-⁶

: ~scríptum n. Text adăugat uneori la sfârșitul unei scrisori după ce a fost semnată, notat, de obicei, prin inițialele P. S. /Cuv. lat.

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia post

POST-⁵

: ~restánt n. 1) Secție a unui oficiu poștal, unde se păstrează corespondența pe care destinatarul o ia personal. 2) Indicație ce o poartă acest fel de corespondență. /<fr. posterestante

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia post

POST-⁴

: ~mórtem după moarte; după încetarea din viață. Decorat ~-mortem. /Cuv. lat.

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia post

POST² ~uri

n. 1) Abținere completă sau parțială de la consumarea alimentelor de frupt în anumite zile și perioade de timp, prescrisă credincioșilor de biserică. Zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevăzute pentru această abținere. ~ul Crăciunului. ♢ ~ul (cel) mare postul dinaintea Paștilor. A ține ~ a posti. Mare cât o zi de ~ care pare să nu se mai termine. 3) fig. Perioadă de timp când cineva se abține de la ceva. /sl. postu

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia post

POST¹ ~uri

n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau păzi un obiect. ~ de observație. A fi la ~. 2) Persoană sau grup de persoane puse într-un anumit loc să păzească sau să supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (în trecut) Unitate de jandarmi având însărcinarea să mențină ordinea într-o comună (rurală). 4) Activitate de răspundere pe care o îndeplinește cineva permanent într-o instituție, întreprindere sau organizație în schimbul unui salariu; funcție. ~ de președinte. ~ de șef de secție. 5) Loc special amenajat unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia post

post-

. – Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate. Lat. post prin intermediul fr. post: post-dată, s.f., din fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia post

post (pósturi)

s.n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s.f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s.m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s.n. (diligență); poștar (var. poștaș), s.m. (factor poștal); post-restant, s.n., din fr. poste-restante.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia post

post (pósturi),

s.n. – 1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post. – Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia post