Joaca acum Serpent! Joaca acum Serpent!

Dictionare: ToateDEXSinonimeAntonimeNeologismeOrtograficArh. & Reg.EtimologicAcademic
Cauta

URL scurt: webdex.ro/popi
Gaseste rime pentru cuvantul popi

71 rezultate Dex Online pentru definitie pop, popă, popi

Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: pipi (-'-), pipi ('- -), poci, podi, poi, poli, pomi, pop, pop, popă, popi, popic, popie, popit, popoi, popri, popsi, pori (vb.), pori (s.n.), propi, pupi, topi
POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.
POPÍ vb. v. hirotonisi.
POPÍ vb. v. păstori.
A popi ≠ a despopi, a răspopi
popí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 sg. și pl. popeáscă
A POP//Í ~ésc tranz. 1) A face se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popă
A SE POP//Í mă ~ésc intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popă
popí3, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.
pópí1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.
a da ortul popii expr. a muri.
BOUL-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, vaca-domnului.
BOUL-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, vaca-domnului.
bóul-pópii s. m., pl. bóii-pópii
bóul-pópii s. m., pl. bóii-pópii
BRÂUL-PÓPII s. v. calea lactee, calea-laptelui, curcubeu.
BRÂUL-PÓPII s. v. calea lactee, calea-laptelui, curcubeu.
CALUL-PÓPII s. v. libelulă.
CALUL-PÓPII s. v. libelulă.
cálul-pópii s. m.
cálul-pópii s. m.
CAȘUL-PÓPII s. (BOT.; Malva rotundifolia) (reg.) nalbă.
CAȘUL-PÓPII s. (BOT.; Malva rotundifolia) (reg.) nalbă.
COADA-PÓPII s. v. spânz.
COAIELE-PÓPII s. pl. v. clocotici, clocotiș, spânz.
COAIELE-PÓPII s. pl. v. clocotici, clocotiș, spânz.
COLȚUNII-PÓPII s. pl. v. viorele sălbatice.
COLȚUNII-PÓPII s. pl. v. viorele sălbatice.
colțúnul-pópii/colțúnii-pópii (bot.) s. m.
colțúnul-pópii/colțúnii-pópii (bot.) s. m.
găinúșa-pópii (insectă) s. f.
găinúșa-pópii (insectă) s. f.
jargoane de popă de țară expr. povestiri sau întâmplări știute de toată lumea.
LINGURA-PÓPII s. v. curcubețea, curcubețică, mormoloc, piperul-lupului, popilnic, remf.
LINGURA-PÓPII s. v. curcubețea, curcubețică, mormoloc, piperul-lupului, popilnic, remf.
MĂRIA-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
MĂRIA-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
MÂȚA-PÓPII s. v. cantaridă, câinele-babei, gândac-de-frasin, omida-urs, pisica-popii, scolopendră.
MÂȚA-PÓPII s. v. cantaridă, câinele-babei, gândac-de-frasin, omida-urs, pisica-popii, scolopendră.
OUĂLE-PÓPII s. pl. v. spânz.
OUĂLE-PÓPII s. pl. v. spânz.
PARASTASUL-PÓPII s. v. salbă-moale, vonicer.
PARASTASUL-PÓPII s. v. salbă-moale, vonicer.
PĂDUCHII-PÓPII s. pl. v. spânz.
PĂDUCHII-PÓPII s. pl. v. spânz.
POP1, popi, s.m. 1. Stâlp, bârnă, par, prăjină etc. având diverse întrebuințări, mai ales ca element de susținere sau de sprijin: a) bucată lungă de lemn, prăjină sau par, folosite pentru a sprijini în mod provizoriu un gard, crengile unui pom etc.; proptea, sprijin; b) stâlp sau bârnă groasă de lemn cu care se susține provizoriu sau se consolidează un zid, un planșeu, un acoperiș; c) fiecare dintre stâlpii unei prispe sau ai unui pridvor care, având unul dintre capete înfipt în talpa prispei, susțin cu celălalt capăt streașina acoperișului; d) (reg.) fiecare dintre stâlpii care, având unul dintre capete înfipt în pământ, susțin un gard sau o poartă. ♦ Bețișor așezat în cutia de rezonanță a unor instrumente cu coarde. 2. (Reg.) Nume dat mai multor piese, obiecte sau părți ale acestora, asemănătoare ca formă sau ca întrebuințare cu un pop1 (1) ori executate dintr-un pop1. 3. Grămadă de snopi sau de mănunchi de cânepă ori de alte plante, așezate în picioare ca se usuce. [Pl. și: (3, n.) popuri] – Din bg. pop.
POP2, s.n. invar., adj. invar. 1. S.n. invar. Bucată de muzică ușoară cu temă și linie melodică inspirată din muzica folclorică. 2. Adj. invar. (În sintagma) Muzică pop = muzică ușoară sau rock, cu largă audiență la public. – Cuv. engl.
POP s. 1. (CONSTR.) pălimar, (pop.) popârțac, (reg.) poponeț. (~ de susținere a unui zid, a unui planșeu.) 2. v. proptea. 3. v. spetează. 4. (reg.) căpiță, ciuclă, poponeț. (Un ~ de in.)
POP s. v. chingă, fus, prepeleac, stinghie.
pop (stâlp) s. m., pl. popi
pop (muz.) s. n. invar.
pop (mănunchi) s. n., pl. pópuri
POP1 ~i m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susține streașina acoperișului; parmac. 2) Bucată de lemn în care se fixează batca sau nicovala. 3) Mănunchi de anumite plante (cânepă, in, stuf etc.) puse în picioare la uscat. /<bulg. pop
POP2 n. Formă de muzică ușoară inspirată din muzica folclorică. ♢ Muzică ~ creație de muzică ușoară care se bucură de mare popularitate la public. /Cuv. engl.
pop (pópi), s.m. – 1. Grămadă de știuleți de porumb puși la uscat. – 2. Stîlp de lemn în pridvorul caselor țărănești. – 3. Axă a vîrtelniței. – 4. Proptea, reazem. Creație expresivă, cf. pup, dop, păp(ușe); ca în cazul acesta din urmă, pare indice un obiect relativ nedefinit prin conturile sale sau o marionetă. Raportul cu popăpreot” (Tiktin; Candrea; Scriban) este dubioasă. – Der. din gr. ὐποπούς „înzestrat cu picioare” (Diculescu, Elementele, 469) e improbabilă. Der. popic (Mold. popică), s.n. (bucată mică de lemn cu diferite întrebuințări; pop de vioară), cu suf. dim. -ic (după Conev 60, din bg. pop); popicar, s.m. (jucător de popice); popici, s.n. (Olt., axul vîrtelniței); popou, s.n. (șezut, fund), cuvînt folosit de copii; poponete (var. poponeț), s.m. (șezut; hopa-mitică; marionetă, om de paie; sperietoare; lămpiță; volbură, Convolvulus arvensis; șobolan de cîmp, Mus silvaticus), a căror idee comună este cea demarionetă șezînd în fund” (numele volburei vine din sb. poponac, care nu poate explica celelelte sensuri din rom., cf. Cihac, II, 278; după Conev 56, din bg. papunec); popondoc, s.m. (parmac); popîndoc, s.m. (șobolan de cîmp; Mold., copil, puști); popîndău (var. popînzoi, popînzac), s.m. (șobolan de cîmp; sperietoare); popîndac, s.n. (Mold., plavie, mușuroi la suprafața apei în terenurile mlăștinoase); popi, s.m. pl. (Mold., taftur), cf. pofi; popenchi (var. popinci), s.m. (ciupercă comestibilă, Coprinus atramentarius, Coprinus comatus, Pholiota mutabilis, Pluteus cervinus, Amillaria mellea), pe care Candrea îl lega de sb. popičciupercăși Scriban de rut. podpenka; popoța, vb. refl. (a se cocoța), cf. cocoța; împopoț(on)a, vb. refl. (a se găti), pe care Capidan, Dacor., II, 626 îl lega de pupă(za), pornind de o formă primitivă împupăza cf. DAR; popîc, interj. (exprimă ideea unei apariții neașteptate).
POP adj. inv., s. n. (muzică ușoară) de origine anglo-americană, cu largă audiență la public, din rock și din folk. (< amer. pop)
PÓPĂ, popi, s.m. 1. (Pop.) Preot. ♢ Expr. A plăti ca popă = a plăti sigur (și până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva. A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva. A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte. A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul. A da ortul popii = a muri. 2. Numele uneia dintre cărțile de joc, care are imprimată pe una dintre părți o imagine asemănătoare cu a unui rege; rigă, crai, rege. ♢ Popa prostul = numele unui joc de cărți, în care pierde jucătorul care rămâne cu popa (2). ♢ Expr. (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoană nehotărâtă sau care manifestă o atitudine inconsecventă, schimbându-și ușor părerile, felul de a gândi sau de a acționa. 3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. – Din sl. popŭ.
PÓPĂ s. 1. v. preot. 2. rege, rigă, (înv.) crai. (~ la jocul de cărți.) 3. (reg.) măgar. (Snopul de grâu numit ~.)
PÓPĂ s. v. măsea, post, zglăvoacă.
pópă s. m., g.-d. art. pópii; pl. popi
PÓP//Ă ~i m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; preot. ♢ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o faptă reprobabilă. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune în mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele în jos în vârful clăii. [G.-D. popii] /<sl. popu
pópă (pópi), s.m. – 1. Preot. – 2. Rigă, la jocurile de cărți. – 3. Popicul mare. – 4. (Trans.) Snop care desăvîrșește stogul. – 5. (Bucov.) Post. – Megl. popă. Sl. popŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 277), din mgr. πάπας, cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol. pop. – Der. popă, s.f. (înv., călugăr); popesc, adj. (sacerdotal); popește, adv. (preoțește); popi, vb. (a se face preot, a intra în biserică, a se hirotonisi); popici, s.m. (Olt., preot tînăr); popie, s.f. (preoție); popime, s.f. (preoțime); popîrțac, s.m. (popoiac; par; stîrpitură); popoiac, s.m. (preot tînăr); protopop, s.m. (protoiereu), din mgr. πρωτοπαπᾶς, în parte prin intermediul sl. protopopŭ; protopopeasă, s.f. (nevastă de protopop); protopopie, s.f. (protoierie); răspopi, vb. (a părăsi preoția), cf. sb. raspopiti; răspopă, s.m. (preot dat afară din sau care a abandonat preoția).
PUICA-PÓPII s. v. buburuză, boul-dom-nului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnu-lui.
PUICA-PÓPII s. v. buburuză, boul-dom-nului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnu-lui.
PUICULIȚA-PÓPII s. v. buburuză, boul-dom-nului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnu-lui.
PUICULIȚA-PÓPII s. v. buburuză, boul-dom-nului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnu-lui.
PUNGA-PÓPII s. v. punguliță, traista-ciobanului.
SCAUNUL-PÓPII s. v. arșinic.
SCAUNUL-PÓPII s. v. arșinic.
stráița-pópii s. f.
stráița-pópii s. f.
úite-pópa-nu-e-pópa s. n.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online - dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.