Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția politei definiție dex
politei
găsește rime pentru
politei
a avea o poliță de plătit cuiva
expr.
a
urmări
să se
răzbune
pe cineva
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia politei
PÓLIȚĂ
1
,
polițe
,
s.f.
Suport
de
scândură
fixat
orizontal
pe un
perete
, într-un
dulap
etc., pe care se
țin
diferite
obiecte
. ♦
Obiect
de
mobilier
prevăzut
cu
asemenea
suporturi
. [Pl. și:
poliți
] – Din sl.
polica.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia politei
PÓLIȚĂ
2
,
polițe
,
s.f.
1.
(În
sistemul
financiar
)
Act
prin care o
persoană
dispune
debitorului
ei să
plătească
o
sumă
de
bani
unei alte
persoane
sau la
ordinul
acesteia
;
trată
. ♢
Poliță
în
alb
=
poliță
2
(
1
) pe care nu
figurează
numele
beneficiarului
. ♢ Expr.
A
plăti
(cuiva)
polița
= a se
răzbuna
(pe cineva).
2.
(În
sintagma
)
Poliță
de
asigurare
=
document
emis
de
către
o
instituție
de
asigurare
, prin care aceasta
certifică
încheierea
unui
contract
de
asigurare
a
vieții
sau a
bunurilor
materiale
ale
cuiva. – Din it.
polizza.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia politei
PÓLIȚĂ
s.
1.
v.
etajeră
.
2.
v.
raft
.
3.
v.
policioară
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia politei
PÓLIȚĂ
s.
cambie
,
trată
, (înv.)
obligă
,
sinet
, (
ger
-manism înv.)
vecsel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia politei
PÓLIȚĂ
s. v.
cormană
,
răsturnătoare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia politei
póliță
(
mobilă
,
act
) s. f., g.-d.
art
.
póliței;
pl.
pólițe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia politei
PÓLIȚ//Ă
1
~e
f.
1)
Suport
de
scândură
așezat
în
poziție
orizontală
pe un
perete
sau într-un
dulap
, pe care se
țin
diferite
obiecte
. 2)
Mobilier
prevăzut
cu
astfel
de
suporturi
. [G.-D.
poliței
] /<sl.
polica
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia politei
PÓLIȚ//Ă
2
~e
f.
1)
fin
.
Act
financiar
în
baza
căruia
debitorul
este
obligat
, la
ordinul
creditorului
, să
plătească
beneficiarului
o
sumă
de
bani
la un
anumit
termen
;
vecsel
. ♢
~ în
alb
poliță
pe care nu este
indicat
numele
beneficiarului
.
A
plăti
cuiva o ~
a se
răzbuna
pe cineva. 2):
~ de
asigurare
document
prin care se
confirmă
încheierea
unui
contract
de
asigurare
. [G.-D.
poliței
] /<it.
polizza
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia politei
póliță (pólițe),
s.f. –
1.
Consolă
,
placă
. –
2.
Raft
,
blidar
. –
3.
Stinghia
inferioară
a
jugului
. –
4.
Cormană
. – Mr., megl.
puliță.
Sl. (sb., cr.,
pol
.)
polica
, bg.
policŭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα,
alb
.
policë
, mag.
pólcz.
– Der.
policioară
,
s.f. (
blidar
;
cormană
,
apărătoare
de
urechi
;
Banat
,
jugastru
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia politei
póliță (pólițe),
s.f. –
1.
Cambie
,
trată
;
ordin
de
plată
. –
2.
Contract
de
asigurare
. – Mr.
poliță
, puliță.
It.
polizza
, prin
intermediul
ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia politei
PÓLIȚĂ
s. f.
1.
trată
. 2. ~ de
asigurare
=
act
prin care se
încheie
o
asigurare
; a
plăti
(cuiva) o ~ = a
răzbuna
. (< it.
polizza
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia politei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK