Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ploconul definiție dex
ploconul
găsește rime pentru
ploconul
PLOCÓN,
plocoane
,
s.n.
1.
Dar
omagial
intrând
în
obligațiile
vasalilor
către
Poartă
sau
ale
supușilor
către
curtea
domnească
sau
către
stăpânul
moșiei
; (
astăzi
, fam.)
dar
,
cadou
(
făcut
adesea
pentru
un
serviciu
, o
favoare
). ♢ Expr.
A
duce
(sau
a
aduce
, a
trimite
etc. pe cineva)
plocon
(cuiva) = a
prezenta
pe cineva cuiva, a pune pe cineva în
fața
cuiva. ♦
Spec
.
Dar
care se dă
nașilor
(la
nuntă
, la
botez
sau în
anumite
ocazii
).
2.
(Înv.)
Jertfă
,
ofrandă
.
3.
(Și în
sintagma
plocon
de
nume
)
Denumire
dată, în
evul
mediu
, în
țările
române
, unor
dări
sau
daruri
,
devenite
apoi
obligații
ale
birnicilor
. [Var.:
poclón
s.n.] – Din sl.
poklonŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ploconul
PLOCÓN
s. v.
atenție
,
cadou
,
compliment
,
dar
,
închinăciune
,
jertfă
,
mătanie
,
ofrandă
,
plecăciune
,
ploconeală
,
prinos
,
reverență
,
surpriză
,
temenea
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ploconul
plocón
s. n., pl.
plocoáne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ploconul
PLOC//ÓN ~oáne
n.
1)
(în Moldova și în Muntenia
medievală
)
Dar
oferit
de
supușii
Porții
Otomane
,
curții
domnești
sau
moșierului
. 2)
fam.
Cadou
făcut
unei
persoane
pentru
a
obține
o
favoare
sau
drept
mulțumită
pentru
un
serviciu
♢
A
duce
(
sau
a
aduce
, a
trimite
) pe cineva ~ cuiva
a
prezenta
pe cineva în
fața
cuiva (în
semn
de
omagiu
sau
pentru
a fi
judecat
sau
pedepsit
). /<sl.
poklonu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ploconul
plocón (plocoáne),
s.n. –
Cadou
,
dar
. Se
spunea
înainte
despre
daniile
făcute
, mai
mult
sau mai
puțin
silit
,
domnului
sau
marilor
dregători
; în
epoca
modernă
mai
ales
despre
daruri
oferite
cu o
anumită
solemnitate
(Trans.,
dar
de
botez
). –
Ploconul
steagului
,
contribuție
pretinsă
de
fiecare
schimbare
de
domnitor
; se
percepea
și de la cei
scutiți
și de la
marii
boieri
;
pentru
oamenii
de rînd se
micșora
la
două
sferturi
. –
Plocon
domnesc
,
impozit
adițional
în
favoarea
strîngerilor de
biruri
asupra
oilor
, grînelor și
vinurilor
;
legiferat
de Constantin Mavrocordat în
medie
pentru
zece
oi
. – Var. înv.
poclon
.
Megl.
puclon.
Sl.
poklonŭ
„
reverență
” (Miklosich,
Lexicon
,
609; Cihac, II, 269; Conev 58), cf. bg., sb.
poklon.
– Der.
ploconi
,
vb. refl. (a se
înclina
, a
face
temenele
, a
saluta
respectuos
, a se
umili
), din sl.
po(
dŭ
)kloniti, poklanjati
;
ploconeală
,
s.f. (
aplecare
,
ploconire
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ploconul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK