definiția plată definiție dex

plată

găsește rime pentru plată
Cuvinte apropiate: flata, lată, pată, păta, placa, placă, plaga, plagă, plajă, plana, planta, plantă, plasa, plasă, plasă, plasă, plastă, plat, platan, platan, plată, platcă, plati, platmă, plavă, playa, plăsa, plăti, plântă, pleată, pletă, plită, plota, plută, polată

PLÁTĂ

, plăți, s.f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele. ♢ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata.

PLÁTĂ

s. 1. v. achitare. 2. achitare, depunere, vărsare. (~ ratei în termen.) 3. (înv. și pop.) preț. (Aduceți lucrul și primiți ~.) 4. remunerare, remunerație, retribuire, retribuție, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?) 5. v. pedeapsă.

plátă

s. f., g.-d. art. plății; pl. plăți

PLÁT//Ă plăți

f. 1) Achitare a unei datorii (bănești). 2) Contravaloare a unei mărfi. ♢ Cu ~ cu bani. 3) Recompensă pentru un serviciu. ~ în bani. ~ în natură. 4) Răsplată dată cuiva pentru faptele sale (bune sau rele). ♢ A-și lua (sau a-și primi) ~a a fi pedepsit după merit. A lăsa în ~a Domnului a lăsa în pace. [G.-D. plății] /<sl. plata

plátă

s.f. (reg.) bucată de slănină.

a ciupi la nota de plată

expr. (d. ospătari) a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului.

a face plata în natură

expr. (d. femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat.

a face plată nemțească

expr. v. a plăti nemțește.

a lăsa

(pe cineva) în plata Domnului expr. 1. a lăsa (pe cineva) să-și decidă singur destinul. 2. v. a lăsa în boii lui. 3. v. a lăsa baltă.

PLAT, -Ă,

plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreț, turtit; plan. ♢ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări de viteză) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

PLAT

adj. 1. lătăreț, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.) 2. v. drept. 3. v. neted. 4. neted, (reg.) lin. (Drum ~.)

PLAT

s. v. mașină, plită, sobă.

PLAT

adj. v. banal, comun, inexpresiv, monoton, neexpresiv, prozaic, uniform.

plat

adj. m., pl. plați; f. sg. plátă, pl. pláte

PLA//T ~tă (~ți, ~te)

1) (despre obiecte) Care are lățimea și lungimea cu mult mai mare decât grosimea; de formă lată și turtită; lătăreț. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este întins și neted; șes. 4) fig. Care este sărac în imagini artistice; lipsit de expresivitate artistică; fad; searbăd; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de personalitate; fără caracter personal. /<fr. plat

plat,

pláturi, s.n. (reg.) 1. sobă (de gătit); plita acestei sobe. 2. vagon-platformă cu care se transportă lemne de foc.

plat (plátă),

adj. – Plan, întins. Fr. plat. – E dubletul lui plat, s.n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platte. – Der. platitudine, s.f., din fr. platitudine; platou, s.n., din fr. plateau; platformă, s.f., din fr. plate-forme; ploatăn, s.n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platten (Candrea).

PLAT, -Ă

adj. 1. Lat, turtit; neted, șes. ♦ Picior plat = picior cu talpa prea puțin scobită. 2. (Fig.) Fără expresivitate, plictisitor, banal. [Cf. fr. plat, germ. platt].

PLAT2, -Ă

adj. 1. lat, turtit, neted, șes. ♦ picior ~ = platfus. 2. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal. (< fr. plat)

PLAT1

s. n. fiecare din felurile de mâncare ale unui mediu. (< fr. plat)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar