definiția pieile definiție dex

a da pielea peste cap

expr. (vulg.) a avea parte de necazuri.

a fi numai piele și os

expr. (d. femei) a fi slab / sfrijit / firav.

a-i ieși oasele prin piele

expr. a fi sfrijit / slăbănog.

a-i intra cuiva pe sub piele

expr. a câștiga bunăvoința cuiva prin tot felul de mijloace.

a nu-și mai încăpea în piele de bucurie

expr. a fi foarte bucuros.

a se băga pe sub pielea cuiva

expr. v. a se băga în sufletul cuiva. (2.)

care pălăria? / pielea? / pușca mea?

expr. care naiba?

când pălăria / pielea mea?

expr. când naiba?

cine pălăria / pielea / pușca mea?

expr. cine naiba?

cui pălăria / pielea mea?

expr. cui naiba?

cum pălăria / pielea mea?

expr. cum naiba?

de chichi / Iordan / Iorgu / Madagascar / pamplezir / piele / sanchi

expr. de aia, pentru că așa vreau eu.

de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea?

expr. de unde naiba?

în pielea altuia

expr. în situația altuia.

PIEI-RÓȘII

s. pl. v. amerindieni (pl.).

piei-róșii

s. f. pl.

PIÉLE,

piei, s.f. 1. Țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ♢ Loc. adj. și adv. În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat; gol, nud. ♢ Loc. adv. (Până) la piele = în întregime, de tot, complet. ♢ Expr. A ști (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a ști (sau a vedea) de ce e în stare, cât valorează cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici două parale, nici o ceapă degerată) sau a nu-i plăti pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-și) mai încăpea în piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se băga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reuși să câștige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingușiri, insistențe, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (și) pielea (de pe el) sau șapte (ori nouă) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmăni. (A fi) numai piele(a) și os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plăti cu pielea = a suporta o pedeapsă corporală. A-și lăsa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-și pune pielea în saramură = a) a risca, a se expune; b) a-și impune anumite restricții pentru a realiza ceva. A-și pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri pentru cineva; a-și pune viața în primejdie pentru cineva. A-și ieși din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciudă etc.). A-i da (sau a-i ieși cuiva ceva) prin piele = a suporta consecințele unui fapt, a o păți, a-i ieși pe nas. A-și vinde (și) pielea de pe el = a-și vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă). A rămâne numai cu pielea = a rămâne foarte sărac. (A fi) vai (și amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin și personal consecințele unei situații. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeași situație (dificilă) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-și satisface gusturi, a-și crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui știe, se spune despre cel care a răbdat și a suferit multe. A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simț, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ♢ Compus: pieile-roșii = nume dat populației indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Ființă, făptură; p. ext. viață. Ține la pielea lui. 2. Piele (1) jupuită de pe un animal (și prelucrată); spec. blană. ♦ Piele de drac = țesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă (imitând antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.

PIÉLE

s. v. membrană, pieliță.

PIÉLE

s. 1. piele finită = piele tăbăcită; piele tăbăcită = piele finită. 2. blană. (Purta pe el o ~ de urs.)

piéle

s. f., g.-d. art. piélii, (la animale) piéii; pl. piei

PIÉL//E piei

f. 1) (la om și la animale) Înveliș exterior al corpului. ♢ Pieile-roșii populație autohtonă din America de Nord; amerindieni. Cu (sau în) ~ea goală dezbrăcat complet; nud. A uda până la ~ a uda complet. A lua șapte (sau nouă) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva și ~ea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-și teme ~ea a se feri de riscuri. A scăpa cu ~ea întreagă a scăpa nevătămat (dintr-o situație complicată). A nu-l mai încăpea pe cineva ~ea (sau a nu-și mai încăpea în ~) a) a fi foarte gras; b) a simți o mare mulțumire sufletească. A-și ieși din ~ a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A rămâne numai cu ~ea a rămâne sărac de tot. A simți pe propria ~ a trece printr-o situație dificilă. A-i face cuiva ~ea tobă (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva ~ea de găină (sau de gâscă) a i se încreți cuiva pielea de frig sau de frică. A-și lăsa pe undeva ~ea a muri nu se știe pe unde. A fi numai ~ și oase a fi extrem de slab. A da ~ea popii a deceda. Te mănâncă ~ea? vrei să mănânci bătaie? 2) Înveliș cu păr al unor animale, jupuit (și prelucrat); blană. ~ de urs. ~ de iepure. ♢ ~ crudă piele de animal jupuită, dar neprelucrată. A vinde ~ea ursului din pădure a conta pe ceea ce nu posedă încă. ~-de-drac țesătură specială de bumbac, tare și rezistentă. 3) Material obținut din învelișul prelucrat al corpului animalelor din care se confecționează obiecte de încălțăminte și de galanterie. ♢ ~ artificială imitație de piele. [G.-D. pielii] /<lat. pellis

piéle (piéi),

s.f. – 1. Țesut care acoperă corpul animalelor; epidermă. – 2. Pieliță; piele de animal jupuită și prelucrată. – 3. Curea, iuft. – Var. (Mold.) chele. Mr. chiale, megl. chialie. Lat. pĕllem (Pușcariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), cf. it., port. pelle, prov. pel, fr. peau, sp. piel. Cuvînt de uz general (ALR, I, 3). – Der. pielar, s.m. (meseriaș care prelucrează piei); pielărie, s.f. (mulțime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (var. pielcică, pielcuță), s.f. (piele, mai ales de miel), cu suf. -cea (după Candrea-Dens., 1380 și Iordan, Dift., 59, din lat. *pĕllicĕlla); pieliță, s.f. (piele; membrană; ten); pielos, adj. (Trans., neted, alunecos); împielița, vb. (a incarna); împielițat, adj. (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împielițat.

PIELEA-DRÁCULUI

s. v. percalină.