parcán (parcáne),
s.n. –
Fortificație,
zid de
apărare. – Var.
părcan. Sl. (
ceh.,
pol., rut.,
rus.)
parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich,
Fremdw., 116). E
dubletul lui
părcan (var.
părcam, parcană), s.n. (Trans.,
Banat,
ramă,
cadru,
ciubuc concav,
mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag.
párkány. – Der.
părcăni, vb. (înv., a
proteja cu
ajutorul unor
palisade sau
fortificații).