pădúche (pădúchi),
s.m. –
Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl.
piducl’u, istr.
peducl’u. Lat.
peduculus (Pușcariu 1240;
Candrea-
Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius
îl folosea deja în
forma peduclus; cf. vegl.
pedoklo, it.
pidocchio, prov.
pezolh, fr.
pou, cat.
poll, sp.
piojo, port.
piolho. – Der.
păducherie, s.f. (
mulțime de
păduchi);
păducherniță, s.f. (
colțul-
babei,
Tribulus terrestris;
plantă contra păduchilor,
Lepidium ruderale);
păduchia, vb. (a se
căuta de
păduchi), pe care Pușcariu 1241
îl duce pînă la lat.
peduculare, este
probabil un der.
interior;
păduchios, adj. (cu
păduchi), mr.
piducl’os derivă, după Pușcariu 1242, din lat.
peduculosus. – Cf.
păducel.