Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pacatul definiție dex
pacatul
găsește rime pentru
pacatul
Cuvinte apropiate:
păcătui
,
păcătuț
a intra în păcat
expr.
a
păcătui
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia pacatul
a-și face păcate cu cineva
expr.
a
face
o
faptă
rea
în
detrimentul
cuiva; a
nedreptăți
pe cineva.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia pacatul
PĂCÁT,
păcate
, s.n.
1.
Călcare
a unei
legi
sau a unei
porunci
bisericești
,
abatere
de la o
normă
(
religioasă
);
fărădelege
;
p. gener.
faptă
vinovată
,
greșeală
,
vină
. ♢
Păcatul
strămoșesc
(sau
originar
) = (în
concepția
religiei
creștine
)
greșeala
de a fi
încălcat
interdicția
divină
de a nu
gusta
din
pomul
cunoașterii
binelui
și a
răului
,
fapt
care a
atras
alungarea
neamului
omenesc
din
rai
și
pierderea
stării
paradiziace
.
Păcat
capital
=
păcat
considerat
de
biserică
fundamental
și din care
ar
izvorî
toate
celelalte
păcate
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Cu
păcat
=
greșit
;
nedrept
,
vinovat
,
neîngăduit
,
oprit
.
Fără
(
de
)
păcat
=
nevinovat
,
corect
,
drept
,
legiuit
. ♢ Expr.
A-și
face
păcat
(
e
)
cu cineva
= a
face
o
faptă
rea
în
dauna
cuiva, a
oropsi
, a
nedreptăți
pe cineva.
A
intra
(sau
a
cădea
)
în
păcat
(
e
) = a
comite
o
faptă
condamnabilă
, a
greși
.
A-și
spăla
păcatul
(sau
păcatele
) = a
ispăși
o
greșeală
, o
vină
.
Lasă
-
mă
păcatelor
mele
(sau
lasă
-l
păcatelor
lui
etc.) sau
la
păcatele
!
=
lasă
-
mă
(sau
lasă
-l etc.) în
pace
!
Păcatele
mele
(sau
tale
etc.)! =
vai
de
mine
(sau
de tine
etc.)!
A
trage
păcatul
(sau
păcatele
)
cuiva
=
a)
a
suporta
consecințele
greșelii
altui
a;
b)
a fi
ispitit
,
tentat
să
facă
ceva.
A
vorbi
cu
păcat
= a
aduce
învinuiri
nedrepte
, a
greși
, a se
face
vinovat
spunând
lucruri
neadevărate
. (
E
)
păcat
(
de
Dumnezeu
) sau e
mai
mare
păcat
(
ul
) = nu se
cuvine
, nu e
drept
, nu e
bine
. ♦ (Înv. și pop.)
Canon
,
osândă
,
primită
pentru
ispășirea
unei
vini
.
2.
Cusur
,
defect
,
scădere
;
slăbiciune
,
patimă
,
viciu
.
3.
Întâmplare
rea
;
nenorocire
,
năpastă
,
pacoste
,
necaz
. ♢
Loc
. adv.
Din
păcate
= din
nenorocire
,
spre
regretul
cuiva. ♢ Expr.
A-l
împinge
(sau
a-l
îndemna
, a
duce
)
pe cineva păcatul
(sau
păcatele
)
să...
(sau
de...
) = a
simți
un
imbold
spre
ceva
oprit
, a fi
îndemnat
de un
cuget
rău
, de o
slăbiciune
. (
Exclamativ
)
Mai
știi
păcatul!
=
cine
ar
putea
ști
? se
prea
poate
.
Păcat
că...
(sau
de...
)
!
= îmi pare
rău
că... (sau de...); e
regretabil
că...
Ce
păcat
!
= cât îmi pare de
rău
!
4.
(
Eufemistic
)
Diavol
,
drac
,
naiba
. ♢ Expr.
Al
păcatelor
= al
naibii
,
teribil
,
strașnic
,
cumplit
,
grozav
.
Ce păcatul?
sau
ce
păcatele
?
= ce naiba'? ce
dracu
?
Ba
pe
păcatele
!
=
ba
pe
naiba
!
atât
mai
trebuie
! – Lat.
peccatum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pacatul
PĂCÁT
s.
1.
v.
vină
.
2.
greșeală
,
ispită
.
(A
căzut
în ~.)
3.
cusur
,
defect
,
deficiență
,
imperfecțiune
,
insuficiență
,
lacună
,
lipsă
,
meteahnă
,
neajuns
,
scădere
,
slăbiciune
,
viciu
, (livr.)
carență
,
racilă
,
tară
, (pop. și fam.)
beteșug
, (
reg
. și fam.)
hibă
, (
reg
.)
madea
,
teahnă
, (Olt., Munt. și Mold.)
ponos
, (înv.)
greșeală
,
lichea
,
nedesăvârșire
,
răutate
.
(E
plin
de ~e.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pacatul
PĂCÁT
s. v.
belea
,
bucluc
,
dandana
,
încurcătură
,
năpastă
,
neajuns
,
necaz
,
nemulțumire
,
nenorocire
,
neplăcere
,
nevoie
,
pacoste
,
pocinog
,
rău
,
supărare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pacatul
păcát
s. n., pl.
păcáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pacatul
PĂCÁT ~e
n.
1)
Faptă
sau
vorbă
care
contrazice
principiile
moralei
religioase
. ♢
Cu ~
nedrept
;
vinovat
.
Fără
~
drept
;
nevinovat
.
A
intra
(
sau
a
cădea
) în ~
a
săvârși
o
faptă
regretabilă
.
A-și
ispăși
(
sau
a-și
spăla
) ~ul (
sau
~
ele
)
a-și
ispăși
vina
.
A
face
~e cu cineva
a
învinovăți
pe
nedrept
pe cineva.
A-l
împinge
la ~ (pe cineva)
a fi
îndemnat
de un
gând
rău
.
E ~
(
sau
e mai
mare
~ul
) e
regretabil
; n-
ar
trebui
. 2)
Întâmplare
nefastă
;
nenorocire
. ♢
Din ~e
din
nefericire
; cu
regret
.
Ce ~
îmi pare
foarte
rău
.
~
ele
mele
vai
de
mine
. 3)
fig.
Imperfecțiune
morală
caracteristică
unei
persoane
. /<lat.
peccatum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pacatul
păcát (păcáte),
s.n. –
1.
Abatere
de la
norma
religioasă
sau de la
morală
. –
2.
Nenorocire
care
pedepsește
păcatul. –
3.
Slăbiciune
,
patimă
,
defect
. – Mr., megl.
picat
,
istr.
pecǫt.
Lat.
peccatum
(Pușcariu 1234;
Candrea
-
Dens
., 1296; REW 6323), cf. it.
peccato,
prov., cat.
pecat,
fr.
péché
, sp.,
port
.
pecado.
– Der.
păcătos
,
adj. (cu
păcate
;
nenorocit
;
rău
,
inutil
,
bun
de
nimic
);
păcătoși
,
vb. refl. (a
decădea
, a se
ticăloși
);
păcătoșie
,
s.f. (
viciu
,
ticăloșie
);
păcătui
,
vb. (a
face
păcate
, a
greși
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia pacatul
PĂCÁTUL
s.
art
. v.
aghiută
,
demon
,
diavol
,
drac
,
încornoratul
,
naiba
,
necuratul
,
satană
,
tartor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pacatul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK